14 definiții pentru premeditație

din care

Explicative DEX

PREMEDITAȚIE, premeditații, s. f. (Înv.) Premeditare. [Var.: (înv.) premeditațiune s. f.] – Din fr. préméditation, lat. praemeditatio, -onis.

PREMEDITAȚIE, premeditații, s. f. (Înv.) Premeditare. [Var.: (înv.) premeditațiune s. f.] – Din fr. préméditation, lat. praemeditatio, -onis.

premeditație sf [At: NEGULICI / V: (înv) ~iune, ~tăciune / Pl: ~ii / E: fr préméditation] 1 (Înv) Chibzuire. 2 (Asr) Premeditare (2).

PREMEDITAȚIE, premeditații, s. f. (Învechit) Premeditare. (Atestat în forma premeditațiune) Domnule, acesta-i un act de premeditațiune din parte-ți. ALECSANDRI, T. 1713. – Variantă: premeditațiune s. f.

PREMEDITAȚIE s.f. (Rar) Premeditare. [Gen. -iei. / < fr. préméditation, lat. praemeditatio].

PREMEDITAȚIUNE s. f. v. premeditație.

PREMEDITAȚIUNE s. f. v. premeditație.

PREMEDITAȚIUNE s. f. v. premeditație.

premeditațiune sf vz premeditație

premedităciune sf vz premeditație

premeditați(un)e f. 1. acțiunea de a premedita; 2. Jur. plan chibzuit ce a preces execuțiunea unei crime: premeditațiunea este o circumstanță agravantă.

*premeditațiúne f. (lat. prae-meditatio, -ónis. Precugetare, acțiunea de a premedita: crimă comisă cu premeditațiune. – Și -áție, dar ob. -áre.

Ortografice DOOM

premeditație (înv.) (desp. -ți-e) s. f., art. premeditația (desp. -ți-a), g.-d. art. premeditației; pl. premeditații, pl. premeditațiile (desp. -ți-i-)

premeditație (înv.) (-ți-e) s. f., art. premeditația (-ți-a), g.-d. art. premeditației; pl. premeditații, pl. premeditațiile (-ți-i-)

premeditație s. f., pl. premeditații

Sinonime

PREMEDITAȚIE s. v. premeditare.

premeditație s. v. PREMEDITARE.

Intrare: premeditație
premeditație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • premeditație
  • premeditația
plural
  • premeditații
  • premeditațiile
genitiv-dativ singular
  • premeditații
  • premeditației
plural
  • premeditații
  • premeditațiilor
vocativ singular
plural
premeditațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • premeditațiune
  • premeditațiunea
plural
  • premeditațiuni
  • premeditațiunile
genitiv-dativ singular
  • premeditațiuni
  • premeditațiunii
plural
  • premeditațiuni
  • premeditațiunilor
vocativ singular
plural
premedităciune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

premeditație, premeditațiisubstantiv feminin

  • 1. învechit Premeditare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: premeditare
    • format_quote Domnule, acesta-i un act de premeditațiune din parte-ți. ALECSANDRI, T. 1713. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „premeditație

Visit YouGlish.com