11 definiții pentru pregnanță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREGNÁNȚĂ s. f. însușirea de a fi pregnant. – Din germ. Prägnanz, fr. prégnance. Cf. it. pregnanza.

pregnanță sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~țe / E: fr prégnance, ger Prägnanz] Calitate de a fi pregnant, de a se impune, de a ieși în relief prin trăsături specifice, prin calitate, expresivitate, importanță, semnificație etc.

PREGNÁNȚĂ s. f. Însușirea de a fi pregnant. – Din germ. Prägnanz, fr. prégnance. Cf. it. pregnanza.

PREGNÁNȚĂ, pregnanțe, s. f. Însușirea de a fi pregnant; caracter expresiv, relief.

PREGNÁNȚĂ s.f. Caracterul a ceea ce este pregnant. [Cf. it. pregnanza, fr. prégnance].

PREGNÁNȚĂ s. f. însușirea a ceea ce este pregnant; expresivitate. (< fr. prégnance, germ. Prägnanz)

PREGNÁNȚĂ ~e f. Caracter pregnant. /<germ. Prägnanz, fr. prégnance


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pregnánță s. f., g.-d. art. pregnánței

pregnánță s. f., g.-d. art. pregnánței


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PREGNÁNȚĂ s. 1. v. claritate. 2. v. expresivitate.

PREGNANȚĂ s. 1. claritate, evidență. (Se dezvăluie cu ~.) 2. elocvență, expresivitate, plasticitate, sugestivitate. (Vervă satirică de mare ~.)

Intrare: pregnanță
pregnanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pregnanță
  • pregnanța
plural
genitiv-dativ singular
  • pregnanțe
  • pregnanței
plural
vocativ singular
plural