8 definiții pentru preamărire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREAMĂRÍRE, preamăriri, s. f. Acțiunea de a preamări și rezultatul ei. – V. preamări.

PREAMĂRÍRE, preamăriri, s. f. Acțiunea de a preamări și rezultatul ei. – V. preamări.

preamărire sf [At: HELIADE, O. I, 190 / Pl: ~ri / E: preamări] 1 Slăvire. 2 (Îvr) Divinitate.

PREAMĂRÍRE, preamăriri, s. f. Acțiunea de a preamări; laudă, glorificare, elogiere.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

preamăríre s. f., g.-d. art. preamărírii; pl. preamăríri

preamăríre s. f., pl. preamăríri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PREAMĂRÍRE s. 1. v. glorie. 2. v. glorificare. 3. binecuvântare, glorificare, laudă, mărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire. (preamărirea vremurilor noastre.)

PREAMĂRIRE s. 1. cinste, cinstire, elogiu, glorie, laudă, mărire, omagiu, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (înv.) mărie, pohfală, pohvalenie. (~ cuvenită cuiva.) 2. elogiere, glorificare, lăudare, mărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (rar) apoteoză, exaltare, (înv.) prealăudare, preaslăvie, sărbătorire. (~ unui erou.) 3. binecuvîntare, glorificare, laudă, mărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire. (~ vremurilor noastre.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AD MAIOREM DEI GLORIAM (lat.) întru preamărirea Domnului – Deviza Ordinului iezuiților. În sens mai larg: a acționa dezinteresat în numele unei cauze nobile.

Intrare: preamărire
preamărire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • preamărire
  • preamărirea
plural
  • preamăriri
  • preamăririle
genitiv-dativ singular
  • preamăriri
  • preamăririi
plural
  • preamăriri
  • preamăririlor
vocativ singular
plural