7 definiții pentru prețuire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREȚUÍRE s. f. Faptul de a prețui și rezultatul lui. – V. prețui.

PREȚUÍRE s. f. Faptul de a prețui și rezultatul lui. – V. prețui.

PREȚUÍRE, prețuiri, s. f. Faptul de a prețui. 1. Evaluare, estimare. Se făcură atunci mari. sfezi între creditori și datornici, pentru prețuirea mărfurilor- date și primite. BĂLCESCU, O. II 43. 2. Recunoaștere a valorii, a importanței unei persoane sau a unui lucru; apreciere. Legătura dintre popor și scriitor creează acestora din urmă o situație de răspundere; prețuirea lui e cu mult mai mare decît altădată. SADOVEANU, E. 197.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prețuíre s. f., g.-d. art. prețuírii

prețuíre s. f., g.-d. art. prețuírii; pl. prețuíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PREȚUÍRE s. 1. v. evaluare. 2. v. apreciere. 3. v. admirație.

PREȚUIRE s. 1. apreciere, calcul, calculare, estimare, estimație, evaluare, măsurare, socotire, (reg.) prețuială, (înv.) prețăluire. (~ valorii unui obiect.) 2. apreciere, atenție, cinste, cinstire, considerație, onoare, respect, stimă, trecere, vază, (livr.) condescendență, deferentă, reverență, (înv. și reg.) seamă, (reg.) prețuială, (Mold.) lefterie, (înv.) laudă, socoteală, socotință, (grecism înv.) sevas, (înv. fam.) baftă, (fig.) credit. (Se bucură de multă ~.) 3. admirație, stimă, (înv.) mirare. (~ mea pentru el a rămas statornică.)

Intrare: prețuire
prețuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prețuire
  • prețuirea
plural
  • prețuiri
  • prețuirile
genitiv-dativ singular
  • prețuiri
  • prețuirii
plural
  • prețuiri
  • prețuirilor
vocativ singular
plural