9 definiții pentru prașcău
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PRAȘCĂU, prașcăi, s. m. (Pop.) Băiețandru ștrengar și haimana. ♦ Om de nimic, ticălos; om imoral. – Et. nec.
PRAȘCĂU, prașcăi, s. m. (Pop.) Băiețandru ștrengar și haimana. ♦ Om de nimic, ticălos; om imoral. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
prașcău sn [At: F (1885) / V: plăscău[1], plăș~, prăscău, prășcau, prăș~ / Pl: ? / E: nct] (Pop; dep) 1-2 Adolescent, băiețandru, flăcău, holtei etc. (ștrengar și haimana, destrăbălat). 3 Om de nimic, ticălos. 4 Om imoral, depravat, destrăbălat.
- Variantă nedefinită în MDA2 — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRAȘCĂU, prașcăi, s. m. (Popular și depreciativ) Flăcăiandru, adolescent. Ce-ar zice oamenii să afle că el se interesează de hîrjonelile prașcăilor. REBREANU, I. 36. Un prașcău însă care... văzu toată întîmplarea împroviză cîntecul. MARIAN, O. I 229. ♦ Om de nimic, ticălos. Fiind un înșălător și prașcău care nu mai avea margini... dumnezeu... l-a prefăcut într-o pasăre. MARIAN, O. II 134. Gospodarul strînge lucrurile de pe-afară, mai îndosindu-le din calea prașcăilor. ȘEZ. III 178.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
plășcău sm vz prașcău
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prăscău1 sm vz prașcău
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prășcau sm vz prașcău
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prășcău1 sm vz prașcău
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
prașcău s. m., pl. prașcăi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
prașcău, prașcăi, s.m. – (pop.) Băiețandru, ștrengar. – Et. nec. (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv masculin (M69) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
prașcău, prașcăisubstantiv masculin
- 1. Băiețandru ștrengar și haimana. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: adolescent flăcăiandru
- Ce-ar zice oamenii să afle că el se interesează de hîrjonelile prașcăilor. REBREANU, I. 36. DLRLC
- Un prașcău însă care... văzu toată întîmplarea împroviză cîntecul. MARIAN, O. I 229. DLRLC
- 1.1. Om de nimic, ticălos; om imoral. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: ticălos
- Fiind un înșălător și prașcău care nu mai avea margini... dumnezeu... l-a prefăcut într-o pasăre. MARIAN, O. II 134. DLRLC
- Gospodarul strînge lucrurile de pe-afară, mai îndosindu-le din calea prașcăilor. ȘEZ. III 178. DLRLC
-
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09