opțiuni
  • info
8 definiții pentru prăpăstui

Explicative DEX

prăpăstui [At: LB / Pzi: ~esc / E: prăpastie + -ui] 1-2 vtr (Pop) A (se) rostogoli la mare adâncime. 3 vt (Pop) A arunca într-un loc adânc, la mare distanță în jos. 4 vr (Îrg) A se năpusti.

PRĂPĂSTUI, prăpăstuiesc, vb. IV. Refl. 1. A se rostogoli la vale, a se prăvăli de la înălțime. Jgheaburile adîncului se desfundară și, din înaltul întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pămîntului... potopul greu al apelor. HOGAȘ, M. N. 176. ◊ Tranz. Mehmet venea la vale cu cealmaua desfăcută și cu brațele bălăbănind. Parcă era un pin al morii de vînt, prăpăstuit de rîpă. SADOVEANU, O. E. 185. Zmeul îl smuci la dreapta, ca să-l prăpăstuiască la pămînt. POPESCU, B. II 117. (Fig.) Curînd sosi-va vremea ticăloșii a simți, în ce rîpă egoismul are a-i prăpăstui. NEGRUZZI, S. II 16. ♦ (Învechit) A se pierde, a se prăpădi, a muri. Pedeapsa lui va fi de. a se slobozi pe mare, ca în mijlocul furtunilor și a unor turbate valuri să se prăpăstuiască. DRĂGHICI, R. 304. 2. A se năpusti, a năvăli, a da buzna, a tăbărî. Fără să mai privească în urmă, Tudor se prăpăstui pe poartă. SADOVEANU, O. VII 170.

PRĂPĂSTUI, prăpăstuiesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) rostogoli la vale, a (se) prăvăli de la înălțime. ♦ Refl. (Înv.) A se pierde, a se prăpădi, a muri. 2. Refl. A se năpusti, a năvăli, a da buzna. – Din prăpastie.

prăpăstuì v. a (se) arunca în prăpastie.

prăpăstuĭésc v. tr. Rar. Arunc în prăpastie. V. refl. Cad în prăpastie. Năpădesc, mă năpustesc. Prăpăstuit, prăpăstios, abrupt.

Ortografice DOOM

prăpăstui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăpăstuiesc, imperf. 3 sg. prăpăstuia; conj. prez. 3 sg. și pl. prăpăstuiască

Sinonime

PRĂPĂSTUI vb. v. arunca, azvârli, năpusti, năvăli, prăvăli, precipita, repezi, rostogoli, sări, tăbărî, zvârli.

prăpăstui vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. NĂPUSTI. NĂVĂLI. PRĂVĂLI. PRECIPITA. REPEZI. ROSTOGOLI. SĂRI. TĂBĂRÎ. ZVÎRLI.

Intrare: prăpăstui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prăpăstui
  • prăpăstuire
  • prăpăstuit
  • prăpăstuitu‑
  • prăpăstuind
  • prăpăstuindu‑
 singular plural
  • prăpăstuiește
  • prăpăstuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prăpăstuiesc
 (să)
  • prăpăstuiesc
  • prăpăstuiam
  • prăpăstuii
  • prăpăstuisem
a II-a (tu)
  • prăpăstuiești
 (să)
  • prăpăstuiești
  • prăpăstuiai
  • prăpăstuiși
  • prăpăstuiseși
a III-a (el, ea)
  • prăpăstuiește
 (să)
  • prăpăstuiască
  • prăpăstuia
  • prăpăstui
  • prăpăstuise
plural I (noi)
  • prăpăstuim
 (să)
  • prăpăstuim
  • prăpăstuiam
  • prăpăstuirăm
  • prăpăstuiserăm
  • prăpăstuisem
a II-a (voi)
  • prăpăstuiți
 (să)
  • prăpăstuiți
  • prăpăstuiați
  • prăpăstuirăți
  • prăpăstuiserăți
  • prăpăstuiseți
a III-a (ei, ele)
  • prăpăstuiesc
 (să)
  • prăpăstuiască
  • prăpăstuiau
  • prăpăstuiră
  • prăpăstuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prăpăstui, prăpăstuiescverb

  • 1. A (se) rostogoli la vale, a (se) prăvăli de la înălțime. DLRLC DLRM
    sinonime: prăvăli rostogoli
    • format_quote Jgheaburile adîncului se desfundară și, din înaltul întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pămîntului... potopul greu al apelor. HOGAȘ, M. N. 176. DLRLC
    • format_quote Mehmet venea la vale cu cealmaua desfăcută și cu brațele bălăbănind. Parcă era un pin al morii de vînt, prăpăstuit de rîpă. SADOVEANU, O. E. 185. DLRLC
    • format_quote Zmeul îl smuci la dreapta, ca să-l prăpăstuiască la pămînt. POPESCU, B. II 117. DLRLC
    • format_quote figurat Curînd sosi-va vremea ticăloșii a simți, În ce rîpă egoismul are a-i prăpăstui. NEGRUZZI, S. II 16. DLRLC
    • 1.1. învechit A se pierde, a se prăpădi. DLRLC
      sinonime: muri prăpădi
      • format_quote Pedeapsa lui va fi de... a se slobozi pe mare, ca în mijlocul furtunilor și a unor turbate valuri să se prăpăstuiască. DRĂGHICI, R. 304. DLRLC
  • 2. A se năpusti, a da buzna. DLRLC
    sinonime: năpusti năvăli tăbărî
    • format_quote Fără să mai privească în urmă, Tudor se prăpăstui pe poartă. SADOVEANU, O. VII 170. DLRLC
etimologie:
  • prăpastie DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.