11 definiții pentru prăfuire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRĂFUÍRE s. f. Acțiunea de a (se) prăfui și rezultatul ei. – V. prăfui.

prăfuire sf [At: LB / Pl: ~ri / E: prăfui] 1 Acoperire cu praf Si: (îvr) prăvuială (1). 2 Umplere de praf Si: (îvr) prăvuială (2). 3 (Imp) Pulverizare cu un lichid. 4 Transformare în praf sau în particule foarte mici Si: (îvr) prăvuială (3). 5 Curățare de praf. 6 Ridicare a prafului.

PRĂFUÍRE, prăfuiri, s. f. Acțiunea de a (se) prăfui și rezultatul ei. – V. prăfui.

PRĂFUÍRE s. f. Acțiunea de a (se) prăfui.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prăfuíre s. f., g.-d. art. prăfuírii

prăfuíre s. f., g.-d. art. prăfuírii; pl. prăfuíre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRĂFUÍRE s. (Mold. și Transilv.) colbăire, (înv.) prăvuială. (~ hainelor.)

PRĂFUÍRE s. v. pudrare.

PRĂFUIRE s. (Mold. și Transilv.) colbăire, (înv.) prăvuială. (~ hainelor.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PRĂFUIRE împrăștiere de substanțe chimice, fit-sanitare cu ajutorul aviației utilitare.

Intrare: prăfuire
prăfuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăfuire
  • prăfuirea
plural
  • prăfuiri
  • prăfuirile
genitiv-dativ singular
  • prăfuiri
  • prăfuirii
plural
  • prăfuiri
  • prăfuirilor
vocativ singular
plural