7 definiții pentru prăbușeală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

prăbușea sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~eli / E: prăbuși + -eală] 1 (Rar) Prăbușire. 2 (Reg) Peșteră. 3 (Reg) Muncă ce se face la legatul viței altoite pe loc.

PRĂBUȘEÁLĂ, prăbușeli, s. f. Prăbușire. – Prăbuși + suf. -eală.

PRĂBUȘEÁLĂ, prăbușeli, s. f. Prăbușire. – Prăbuși + suf. -eală.

PRĂBUȘEÁLĂ, prăbușeli, s. f. Prăbușire, cădere, surpare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prăbușeálă s. f., g.-d. art. prăbușélii; pl. prăbușéli

prăbușeálă s. f., g.-d. art. prăbușélii; pl. prăbușéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRĂBUȘEÁLĂ s. v. cădere, dărăpănare, dărâmare, dărâmat, năruire, năruit, prăbușire, prăvălire, risipire, surpare, surpat.

prăbușea s. v. CĂDERE. DĂRĂPĂNARE. DĂRÎMARE. DĂRÎMAT. NĂRUIRE. NĂRUIT. PRĂBUȘIRE. PRĂVĂLIRE. RISIPIRE. SURPARE. SURPAT.

Intrare: prăbușeală
prăbușeală substantiv feminin
substantiv feminin (F56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăbușea
  • prăbușeala
plural
  • prăbușeli
  • prăbușelile
genitiv-dativ singular
  • prăbușeli
  • prăbușelii
plural
  • prăbușeli
  • prăbușelilor
vocativ singular
plural