22 de definiții pentru poșidic (mulțime)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POȘIDIC, (1) poșidicuri, s. n., (2) poșidici, s. m. (Reg.) 1. S. n. (Colectiv) Mulțime, droaie, gloată de copii; p. ext. mulțime de animale mici. 2. S. m. (Fam.) Epitet dat tinerilor, copiilor sau oamenilor mici de statură. [Var.: poșândic, poșodic s. n., s. m.] – Cf. magh. posadék.

POȘIDIC, (1) poșidicuri, s. n., (2) poșidici, s. m. (Reg.) 1. S. n. (Colectiv) Mulțime, droaie, gloată de copii; p. ext. mulțime de animale mici. 2. S. m. (Fam.) Epitet dat tinerilor, copiilor sau oamenilor mici de statură. [Var.: poșândic, poșodic s. n., s. m.] – Cf. magh. posadék.

poșidic, ~ă [At: LB / V: (înv) ~indic, ~indoc, poșondic sm, (reg) boșândoc, foșodic sm, podic smn, pojatic, pojidic sn, pojodic, ~șâdic, poșâdichiu sn, ~șândic, ~șândoc, ~dâc sn, ~ichiu sn, ~intic sm, ~șodec sm, ~șotic sm, pusintic / Pl: ~ici, ~uri / E: mg posodek] (Îrg) 1 smf Copil mic, slab dezvoltat. 2 smf (Dep; csc) Copil în pragul adolescenței. 3 smf (Pex) Tânăr. 4 smf (Csc) Persoană scundă. 5 smf (Csc) Persoană neputincioasă. 6 smf (Csc) Persoană urâtă. 7 smf (Pex) Om de nimic Si: netrebnic, ticălos. 8 smf (Reg; îf pusintic) Om mic de statură și gras. 9 sn (Csc) Mulțime de copii mici. 10 sn (Pex) Mulțime de animale mărunte.

POȘIDIC, poșidicuri, s. n. (Regional; adesea cu sens colectiv) Mulțime de animale mărunte. Stăpînul meu nu băga în seamă poșidicul de vînat ce-i tot ieșea înainte. ISPIRESCU, L. 288. ♦ Termen familiar, depreciativ, pentru tineri nevîrstnici sau pentru copii. (Atestat în formele poșîndic și poșodic) Hai să ne întoarcem acasă, să dăm poșîndicul ăsta pe mîna unei femei, că cu așa trîmbiță nu mai întîlnim noi vînat cît am umbla. CARAGIALE, P. 112. Ies la gioc tăti poșodicurile. ȘEZ. II 209. – Variante: (regional) poșîndic, poșodic s. n.

poșidic n. 1. spuză de copii mici: atâta poșidic; 2. se zice de ceva mic și mult: poșidicul de vânat ce-i tot ieșia înainte ISP. [Mold. poșodic: de origină necunoscută].

poșidíc și poșodíc n., pl. urĭ (ung. posodék și poszadék, mulțime de vietățĭ micĭ. V. foșnesc). Vest. Fam. Cîrd de copiĭ, de puĭ, de animale micĭ: avea un poșidic de copiĭ acasă, am vînat numaĭ poșidic, am prins numaĭ poșidic (peștĭ micĭ). S. m. Copil: niște poșidicĭ. Iron. Prichindel, stîrpitură, buricu pămîntuluĭ. – Și pojidic, pojodic (Mold.), pojirdic (Tec.), poșildic, poșindic, poșirdic. V. fîță, ciledĭ, stol. V. pojijie.

POȘÂNDIC s. n., s. m. v. poșidic.

POȘÂNDIC s. n., s. m. v. poșidic.

poșodic[1] sn vz poșidic

  1. Variantă nemenționată în definiția principală — LauraGellner

POȘODIC s. n., s. m. v. poșidic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

poșidic1 (mulțime de copii mici/de animale mici) (reg.) s. n., pl. poșidicuri

poșidic2 (mulțime de copii/de animale mici) (reg.) s. n., pl. poșidicuri

poșidic (mulțime de copii, de animale mici) s. n., pl. poșidicuri

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

poșidic (poșidicuri), s. n.1. Plevușcă, pește mic. – 2. Droaie de copii, copilăret. – 3. Făt, mormoloc. – Var. poji(r)dic, pojo(r)dic, poșirdic, poșildic, poșindic, boșandic. Creație expresivă, unde poș- exprimă ideea de „forfot”, cf. foș-. Legătura cu mag. fosedék (Drăganu, Dacor., III, 716), mag. posodék (Scriban) pare să explice prin același scop expresiv. Cf. poșircă, s. f. (apă chioară), care pare să aparțină aceleiași familii (după Cihac, II, 280, din sl. požesti „a arde”, ipoteză improbabilă, care se explică parțial prin silința exagerată că din acest cuvînt autorul ar face alcoolul de proastă calitate; în realitate se zice și pentru supe și băuturi nealcoolice).

Intrare: poșidic (mulțime)
poșidic1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poșidic
  • poșidicul
  • poșidicu‑
plural
  • poșidicuri
  • poșidicurile
genitiv-dativ singular
  • poșidic
  • poșidicului
plural
  • poșidicuri
  • poșidicurilor
vocativ singular
plural
poșândic1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poșândic
  • poșândicul
  • poșândicu‑
plural
  • poșândicuri
  • poșândicurile
genitiv-dativ singular
  • poșândic
  • poșândicului
plural
  • poșândicuri
  • poșândicurilor
vocativ singular
plural
foșodic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poșodic2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poșodic
  • poșodicul
  • poșodicu‑
plural
  • poșodicuri
  • poșodicurile
genitiv-dativ singular
  • poșodic
  • poșodicului
plural
  • poșodicuri
  • poșodicurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

poșidic, poșidicurisubstantiv neutru

  • 1. regional (cu sens) colectiv Mulțime, droaie, gloată de copii. DEX '09 DEX '98
    • 1.1. prin extensiune Mulțime de animale mici. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Stăpînul meu nu băga în seamă poșidicul de vînat ce-i tot ieșea înainte. ISPIRESCU, L. 288. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.