29 de definiții pentru potroacă potroc petroacă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POTROÁCĂ, potroace, s. f. 1. (La pl.) Ciorbă din măruntaie de pasăre, acrită cu borș sau cu zeamă de varză; măruntaie de pasăre cu care se prepară această ciorbă. ♦ (Adverbial și adjectival) Foarte acru. 2. Mâncare foarte sărată. ♦ (Adjectival și adverbial) Foarte sărat. 3. (Bot.; reg.) Țintaură. [Var.: potróc s. n.] – Din rus. potroh, magh. patroh.

POTROÁCĂ, potroace, s. f. 1. (La pl.) Ciorbă din măruntaie de pasăre, acrită cu borș sau cu zeamă de varză; măruntaie de pasăre cu care se prepară această ciorbă. ♦ (Adverbial și adjectival) Foarte acru. 2. Mâncare foarte sărată. ♦ (Adjectival și adverbial) Foarte sărat. 3. (Bot.; reg.) Țintaură. [Var.: potróc s. n.] – Din rus. potroh, magh. patroh.

POTROÁCĂ1 s. f. v. potroc.

POTROÁCĂ2, potroace, s. f. (Bot.) Țintaură. Amar ca potroaca, ȘEZ. XV 110.

POTROÁCĂ f. 1) Măruntaie de pasăre (cap, pipotă, ficat etc.). 2) Ciorbă acrișoară pregătită din aceste măruntaie. 3) Mâncare foarte sărată. /<ucr. potroh

potroacă f. plantă ce crește prin fânețe, având o floare roșiatică (Erythraea centaurium). [Pol. PATROCH, mac].

potroácă (oa dift.) f., pl. e (d. potroc). Est. Fĭerea pămîntuluĭ (V. fĭere). Ilf. Veninariță (V. veninariță). Adv. Vest. Sărat potroacă, foarte sărat (slatină, morugă).

POTRÓC s. n. v. potroacă.

POTRÓC s. n. v. potroacă.

POTRÓC, potroace, s. n. 1. Ciorbă de pasăre, înăcrită cu borș sau cu zeamă de varză. Cînd am trecut încolo, aveai un potroc de cucoș, frate Ene!... îngînă cu duioșie Răducan. SADOVEANU, O. I 486. Aduceau tuslamalele și potroacele în castroane aburinde. I. BOTEZ, ȘC. 24. Potrocul se face și cu moare de curechi, și se lasă cam acruț, mai ales cînd gospodarul e mahmur. ȘEZ. VI 73. ♦ (Numai la pl.) Măruntaie de pasăre care se pun în această ciorbă. Ea are să-i fiarbă o ciorbă de potroace. C. PETRESCU, Î. II 221. 2. (În forma potroacă) Mîncare foarte sărată. – Variantă: potroacă s. f.

POTROPÓP s. m. v. protopop.

potroc n. 1. pl. măruntaie de pasăre: ciorbă de potroace, ciorbă acră cu bucățele de pasăre; 2. fig. bagatelă: nu plătiți nici de un potroc AL. [Rus. POTROHŬ, mațe].

potróc n., pl. oace (rus. pótrohŭ, măruntaĭe; pol. patroch, „mac” și „măruntaĭe”). Est. Borș făcut din moare și bucățele de pasăre (cum se obișnuĭește după „chef” pentru a se dezbăta): din claponĭ are să se facă și potroc (Sadov. VR. 3, 2, 176). Nu plătește nicĭ un potroc, nu valorează nimic, nicĭ o bucățică. Vest. Pl. Măruntaĭe de pasăre: cĭorbă de potroace.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

potroácă1 (plantă) (reg.) (po-troa-) s. f., g.-d. art. potroácei; pl. potroáce

potroácă (bot.) s. f. (sil. -troa-), g.-d. art. potroácei; pl. potroáce

potroáce (măruntaie) (po-troa-) s. n. pl.

potróc (ciorbă) (înv., pop.) (po-troc) s. n., pl. potroáce

potroáce (ciorbă, măruntaie) s. n. pl. (sil. -troa-) (ciorbă sg. potróc)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POTROÁCĂ s. v. fierea-pământului.

POTROÁCĂ s. v. avrămeasă, avrămească, veninariță.

POTROA s. (BOT.; Centaurium umbellatum sau minus) țintaură, fierea-pămîntului, (reg.) cintoaie, frigor, frigurică, ghințură, ghințurea, potrocea, potrocuță, scăunel, scînteiuță, taulă, buruiană-de-friguri, cocoșei-de-grădină (pl.), crucea-pămîntului, floare-de-friguri, fumărică-bășicoasă, iarbă-de-curcă, iarbă-de-friguri, săfindei-de-cîmp (pl.).

potroa s. v. AVRĂMEASĂ. AVRĂMEASCĂ. VENINARIȚĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

potroácă (potroáce), s. f.1. Ciorbă acră cu măruntaie de pasăre. – 2. Acru, sărat, exagerat de picant. – 3. Albăstriță (Erythrea centaurum). – 4. Veninariță (Gratiola officinalis). – Var. Mold. potroc. Rus. potroch „ciorbă de burtă” (Cihac, II, 282). – Der. potrocea (var. potrocuță), s. f. (albăstriță).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

potroácă1 s.f. (reg.) 1. plantă erbacee medicinală, cu flori roșii sau albe, cu fructul o capsulă; țintaură, frigurică, fierea-pământului etc. 2. albăstriță (plantă). 3. ghințură (plantă). 4. veninariță (plantă). 5. ghizdei (plantă).

potroácă2, potroáce, s.f. (reg.) 1. vin acru; băutură cu gust rău. 2. mâncare prea acră sau prea sărată.

potroácă, potroace, s.f. – (bot.) Fierea-pământului, crucea-pământului, buruiană-de-friguri, albăstriță (Centaurium umbellatum): „Noi avem flori uscate în grindă, / Potroacă și româniță în tindă” (Ștețco, 1990: 7; Borșa). ♦ (med. pop.) Contra frigurilor (Borza, 1968: 43). – Din rus. potroh „ciorbă de burtă” (Cihac, cf. DER; DEX). Cuv. rom. > magh. potraka (Bakos, 1982).

potroácă, potroace, s.f. – (bot.) Fierea-pământului, crucea-pământului, buruiană-de-friguri, albăstriță (Centaurium umbellatum): „Noi avem flori uscate în grindă, / Potroacă și româniță în tindă” (Ștețco 1990: 7; Borșa). Utilizat în medicina populară contra frigurilor (Borza 1968: 43). – Din rus. potroch (Cihac, cf. DER); Cuv. rom. preluat în magh. (potraka) (Bakos 1982).

potróc3, -oácă, adj. (înv.; despre lovituri) care este foarte tare, foarte puternic.

potróc2 s.n. (reg.; în expr.) a băga în potroc = a ascunde ceva bine (spre a nu fi găsit).

Intrare: potroacă
  • silabație: -troa-
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potroa
  • potroaca
plural
  • potroace
  • potroacele
genitiv-dativ singular
  • potroace
  • potroacei
plural
  • potroace
  • potroacelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potroc
  • potrocul
  • potrocu‑
plural
  • potroace
  • potroacele
genitiv-dativ singular
  • potroc
  • potrocului
plural
  • potroace
  • potroacelor
vocativ singular
plural
petroacă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)