potențiometrie sf [At: LTR² / P: ~ți-o~ / Pl: ~ii / E: fr potentiométrie] Metodă de analiză chimică cantitativă, care folosește ca indicator pentru observarea sfârșitului reacției, variația potențialului electric al unui electrod cufundat în soluția de analizat Si: electrometrie.

POTENȚIOMETRIE s.f. Electrometrie. [Gen. -iei. / < fr. potentiométrie].

POTENȚIOMETRIE s. f. electrometrie. (< fr. potentiométrie)

potențiometrie (desp. -ți-o-me-tri-) s. f., art. potențiometria, g.-d. potențiometrii, art. potențiometriei

potențiometrie (-ți-o-me-tri-) s. f., art. potențiometria, g.-d. potențiometrii, art. potențiometriei

potențiometrie s. f. (sil. -ți-o-, -tri-), art. potențiometria, g.-d. potențiometrii, art. potențiometriei

POTENȚIO- „potențial electric”. ◊ L. potentia „putere, tărie” > fr. potentio-, it. potenzio-, germ. potentio-, engl. id. > rom. potențio-. □ ~metrie (v. -metrie₁), s. f., ansamblu de metode folosite pentru măsurarea diferențelor de potențial; ~metru (v. -metru₁), s. n., 1. Montaj utilizat pentru divizarea tensiunii electrice. 2. Aparat pentru măsurarea potențialelor electrice prin metoda compensației. 3. Instrument pentru măsurarea concentrației ionilor de hidrogen.

POTENȚIOMETRIE s. v. electrometrie.

POTENTIOMETRIE s. (CHIM.) electrometrie. (~ este o metodă de analiză cantitativă volumetrică.)