opțiuni
  • info

15 definiții pentru potența

din care

Explicative DEX

POTENȚA, potențez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) amplifica, a (se) întări, a (se) intensifica; a (se) accentua (cu măsură). – Din potență.

POTENȚA, potențez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) amplifica, a (se) întări, a (se) intensifica; a (se) accentua (cu măsură). – Din potență.

potența [At: CARAGIALE, O. III, 68 / V: (îvr) ~ția / Pzi: ~țez / E: potență] 1-2 vtr (A face să dobândească sau) a dobândi o amploare mai mare, o intensitate, o forță, o putere mai ridicată, o precizie, o delimitare etc. mai accentuată Si: a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) întări, a (se) lărgi, a (se) mări. 3 vt (Mat; nob) A înmulți un număr cu el însuși. 4 vt (Mat; nob) A ridica la o putere.

POTENȚA, potențez, vb. I. Tranz. A întări, a intensifica, a mări; a accentua. Școlile decadente nu fac decît să potențeze caracterele ce se pot observa în întreaga literatură contemporană. IONESCU-RION, C. 104.

POTENȚA vb. I. tr. (Rar) A întări, a intensifica. [< it. potenziare].

POTENȚA vb. tr., refl. a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) accentua. (< it. potenziare)

A POTENȚA ~ez tranz. A face să se potențeze. /Din potență

A SE POTENȚA mă ~ez intranz. 1) A deveni mai potent. 2) A deveni mai intens; a se întări; a se intensifica. /Din potență

potenția v vz potența[1] corectat(ă)

  1. În original, incorect tipărit: vz potență — LauraGellner

Ortografice DOOM

potența (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. potențez, 3 potențează; conj. prez. 1 sg. să potențez, 3 să potențeze

potența (a ~) vb., ind. prez. 3 potențează

potența vb., ind. prez. 1 sg. potențez, 3 sg. și pl. potențează

Sinonime

POTENȚA vb. v. accentua, evidenția, întări, marca, puncta, releva, reliefa, sublinia.

POTENȚA vb. v. amplifica.

POTENȚA vb. a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) întări, a (se) mări. (A ~ valoarea unei mărimi fizice.)

potența vb. v. ACCENTUA. EVIDENȚIA. ÎNTĂRI. MARCA. PUNCTA. RELEVA. RELIEFA. SUBLINIA.

Intrare: potența
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • potența
  • potențare
  • potențat
  • potențatu‑
  • potențând
  • potențându‑
 singular plural
  • potențează
  • potențați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • potențez
 (să)
  • potențez
  • potențam
  • potențai
  • potențasem
a II-a (tu)
  • potențezi
 (să)
  • potențezi
  • potențai
  • potențași
  • potențaseși
a III-a (el, ea)
  • potențează
 (să)
  • potențeze
  • potența
  • potență
  • potențase
plural I (noi)
  • potențăm
 (să)
  • potențăm
  • potențam
  • potențarăm
  • potențaserăm
  • potențasem
a II-a (voi)
  • potențați
 (să)
  • potențați
  • potențați
  • potențarăți
  • potențaserăți
  • potențaseți
a III-a (ei, ele)
  • potențează
 (să)
  • potențeze
  • potențau
  • potențară
  • potențaseră
potenția
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

potența, potențezverb

  • 1. A (se) amplifica, a (se) întări, a (se) intensifica; a (se) accentua (cu măsură). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: accentua amplifica intensifica mări întări
    • format_quote Școlile decadente nu fac decît să potențeze caracterele ce se pot observa în întreaga literatură contemporană. IONESCU-RION, C. 104. DLRLC
etimologie:
  • potență DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.