potcapic sn vz potcapoc

POTCAPIC, potcapice, s. n. (Rar) Potcap. Ai văzui ce potcapice au, părinte Ghermănuță? HOGAȘ, M. N. 144. Ioane, eu ți-am ochit un potcapic, zise moș Vasile la pornire. CREANGĂ, O. A. 87.

podcapăc sn vz potcapoc^[1] corectat(ă)

podcapec sn vz potcapoc

podcapoc sn vz potcapoc

potcapăc sn vz potcapoc

potcapec^[1] sn vz potcapoc corectat(ă)

potcapit sn vz potcapoc

potcapoc sn [At: PRAV. 297 / V: (înv) podcapăc, podcapec, podcapoc, ~păc, ~pec, (reg) ~pic, ~pit / Pl: ~oce / E: slv подъкапокъ] (Îrg) 1 Potcap (1). 2 (Bot; reg; îc) Potcapicul-popii Păpălău (Physalis alkekengi). 3 (Fig; îf potcapic) Post¹ (1) de preot.

potcapic (înv., reg.) s. n., pl. potcapice

potcapic (înv., reg.) s. n., pl. potcapice

potcapic s. n., pl. potcapice

POTCAPOC s. v. potcap.

potcapoc s. v. POTCAP.

ACOPERĂMÎNT DE CAP. Subst. Pălărie, pălărioară (dim.), pălăriuță, clop (reg.); canotieră, sombrero; pălărie de paie, panama; cilindru (înv.), joben, gambetă (înv.), melon (rar); petas (ist.); bicorn, tricorn, șleapcă (reg.); cauc, calpac (înv.), potcap, potcapic (rar), camilafcă, culion (înv.); pălărie de damă, pălărioară, tocă, baretă (rar). Căciulă, căciuliță (dim.), căciuloi (augm.), cușmă (reg.), țurcă, țurcană, tombateră (înv.), chiulaf (înv.), ișlic (înv.), ișlicel (dim., înv.), gugiuman (înv.), cucă (înv.). Chipiu, șapcă, ceapcă (rar), tiulercă (reg.), capelă, capeluță (dim.), caschetă, ceacău (reg.). Coif, cască, chivără (înv.). Beretă, bască; turban, turbulan (înv.), tulpan (rar), cealma (înv.); scufie, scufă, scufiță (dim.), ceapsă (reg.), tichie, tichiuță (dim.), bonetă, bonețică (dim.), căiță (reg.); fes. Basma, băsmăluță (dim.), cimber (reg.), batic, năframă, năfrămioară (dim.), năfrămuță, năfrămiță, cîrpă (rar), cîrpușoară (dim.), broboadă, bariș, bertă (reg.), maramă, mărămuță (rar), mărămioară (dim.,: rar), pînzătură (reg.), testemel (pop.), tulpan, tulpănaș (dim.), legătură, felegă (reg.), grimea (reg.), grimeluță (dim., reg.), casîncă (reg.), peșchir (înv. și reg.), vil, voal, vîlnic, potilat (reg.), hobot (reg.). Vb. A purta pălărie (șapcă, căciulă), a avea ceva în (pe) cap; a(-și) pune ceva în (pe) cap, a-și acoperi capul, a se lega (cu ceva) la cap, a (se) îmbrobodi, a-și scoate pălăria (căciula etc.), a se descoperi; a se dezbrobodi. V. îmbrăcare, îmbrăcăminte, obiecte de îmbrăcăminte.

POTCAPOC s. n. (Mold.) Potcap. A: De să va fi îmbrăcat într-alte haine mirenești și-s va fi ascuns potcapocul ... să cheamă hiclean. PRAV // B: Cf. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: sl. podŭkapokŭ. Cf. c u c u l i u.

potcapoc, potcapoce, s.n. (înv. și reg.) 1. potcap. 2. (fig.; în forma potcapic) post, slujbă de preot.