6 definiții pentru postulație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
postulație sf [At: PROT. – POP., N. D. / Pl: ~ii / E: fr postulation] (Îvr) Solicitare (insistentă).
POSTULAȚIE s.f. (Jur.) Drept de a pleda pentru altcineva în fața unei instanțe judiciare; postulare. [Gen. -iei, var. postulațiune s.f. / < fr. postulation, lat. postulatio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POSTULAȚIE s. f. drept de a pleda pentru altcineva în fața unei instanțe judiciare. (< fr. postulation, lat. postulatio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
POSTULAȚIUNE s.f. v. postulație.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
postulație s. f., art. postulația, g.-d. art. postulației
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
postulație, postulații, s.f. (înv.) cerere, solicitare (stăruitoare).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: postulație
postulație substantiv feminin
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
postulațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
postulație, postulațiisubstantiv feminin
- 1. Drept de a pleda pentru altcineva în fața unei instanțe judiciare. DNsinonime: postulare solicitare
etimologie:
- postulation DN