PORTUGHEZ, -Ă, portughezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Portugaliei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Portugaliei sau portughezilor (1), privitor la Portugalia ori la portughezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba portugheză. [Pl. (m.) și: portugheji] – Din it. portoghese, germ. Portugiese. Cf. fr. portugais.

portughez, ~ă [At: IST. AM. 74^r/10 / V: (înv) ~toghez / Pl: ~i, ~e / E: fr portugais, it portughese] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Portugaliei Si: (înv) portugal (1-2). 3-4 smf, a (Om) originar din Portugalia Si: (înv) portugal (3-4). 5 smp Populație care locuiește în Portugalia Si: (înv) portugal (5). 6-7 a Care aparține (Portugaliei sau) portughezilor (5) Si: (înv) portugal (6-7), (îvr) portughezesc (1-2). 8-9 a Privitor (la Portugalia sau) la portughezi (5) Si: (înv) portugal (8-9), (îvr) portughezesc (3-4). 10-11 a Care este specific (Portugaliei sau) portughezilor (5) Si: (înv) portugal (10-11), (îvr) portughezesc (5-6). 12 a Care provine din Portugalia Si: (îvr) portughezesc (7). 13-14 sf, a (Șîs limba -ă) (Limba) vorbită de potughezi (5).

PORTUGHEZ, -Ă, portughezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Portugaliei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Portugaliei sau populației ei, privitor la Portugalia sau la populația ei, originar din Portugalia. ♦ (Substantivat, f.) Limba portugheză. [Pl. (m.) și: portugheji] – Din it. portoghese, germ. Portugiese. Cf. fr. portugais.

PORTUGHEZ, -Ă, portughezi, -e, adj. Care aparține Portugaliei sau populației ei. Limba portugheză. ▭ Din caietul acela de note descifrase și dînsa, la piano, romanța portugheză populară. C. PETRESCU, Î. I 7.

PORTUGHEZ, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Portugalia. ◊ (s. f.) limbă romanică vorbită în Portugalia și Brazilia. (< fr. portugais)

PORTUGHEZ² ~ă (~i, ~e) Care aparține Portugaliei sau populației ei; din Portugalia. /<it. portoghese, germ. Portugies

portoghez, ~ă smf, a vz portughez

PORTUGHEZĂ¹ f. mai ales art. Limba portughezilor. /<it. portoghese, germ. Portugies

portughez adj. m., s. m., pl. portughezi; adj. f., s. f. portugheză, pl. portugheze

portughez adj. m., s. m., pl. portughezi; adj. f., s. f. portugheză, pl. portugheze

portughez s. m., adj. m., pl. portughezi; f. sg. portugheză, g.-d. art. portughezei, pl. portugheze

portugheză (limbă) s. f., g.-d. art. portughezei

portugheză (limbă) s. f., g.-d. art. portughezei

portugheză (limba) s. f., g.-d. art. portughezei

PORTUGHEZ s., adj. (înv.) portugal.

PORTUGHEZ s., adj. (înv.) portugal.

PORTUGHEZĂ s. f. (cf. it. portoghese, fr. portugaise): limbă romanică din grupul occidental vorbită de portughezi (de actualii locuitori ai Portugaliei), de locuitorii insulelor Azore și Madeira, ai Guineei, Angolei și Mozambicului (Africa) și ai Braziliei (America de Sud). Este atestată pentru prima oară în secolul al XII-lea. În dezvoltarea ei se constată două mari perioade: a) portugheza arhaică, între secolele al XII-lea și al XVI-lea și b) portugheza modernă, care se constituie între secolele al XVI-lea și al XIX lea și în care a fost scrisă celebra epopee Lusiadele (Oa Lusiadas) a lui Camoes (pe la sfârșitul secolului al XVI-lea). P. s-a extins în această perioadă în Africa și America de Sud (Brazilia). Principalele grupuri dialectale ale acestei limbi sunt: cele de pe continentul european, cele din insulele Atlanticului (Azore și Madeira) și cele creole din Africa. În momentul de față se conturează tot mai mult portugheza braziliană (prin caracterul ei arhaic și dialectal și prin numeroasele sale împrumuturi din limbile indiene – mai ales din limba guarani) Caracteristicile p. sunt: structura ei arhaică (determinată de izolarea sa la extremitatea continentului), modificarea vocalelor latinești sub influența nazalelor; un vocabular împestrițat cu elemente arabe (în 7-8 secole de stăpânire arabă, între secolele al VIII-lea și al XV-lea, vocabularul p. s-a îmbogățit cu numeroase cuvinte din domeniile astronomiei, matematicii, medicinei și filozofiei), franceze, italiene, spaniole și exotice (din limbile africane, asiatice și amerindiene împrumutate în perioadele de colonizări); ortografie complicată, etimologică etc.