13 definiții pentru pomeți pomete (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POMÉȚI s. m. pl. (De obicei cu determinarea „obrazului” sau „obrajilor”) Partea proeminentă, osoasă a obrajilor; umerii obrajilor. [Var.: (rar) pométe s. m.] – Din fr. pommette.

POMÉȚI s. m. pl. (De obicei cu determinarea „obrazului” sau „obrajilor”) Partea proeminentă, osoasă a obrajilor; umerii obrajilor. [Var.: (rar) pométe s. m.] – Din fr. pommette.

POMÉȚI s. m. pl. (Adesea determinat prin «obrajilor») Umerii obrajilor. Nu-i era cu totul necunoscută această față lungă, roșcată, cu pomeții obrajilor lucindu-și porii mari printre smocurile de păr prăfuit. GALAN, Z. R. 7. Țăranii, mărunți și osoși, cu mustățile stufoase pomeții proeminenți. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 40. Tușea necontenit o tuse seacă; pomeții obrajilor săi erau neîncetat rumeni. BOLINTINEANU, O. 455. – Variantă: pométe (DELAVRANCEA, CARAGIALE, la CADE) s. n. pl.

POMÉȚI s.m.pl. Umerii obrajilor. [Sg. pomet, var. pomete s.n.pl. / < fr. pommettes].

POMÉȚI s. m. pl. umerii obrajilor. (< fr. pommettes)

POMÉȚI m. pl.: ~i obrajilor proeminențele osoase ale obrajilor; umerii obrajilor. /<fr. pommette

POMÉTE s. m. v. pomeți.

POMÉTE s. n. pl. v. pomeți.

POMÉTE s.n. pl. v. pomeți.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!poméți (umărul obrazului) s. m. pl.

poméți (umerii obrajilor) s. m. pl.

pomet, -turi (grădini de pomi) și -ți (umerii obrazului).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POMÉȚI s. pl. (ANAT.) umerii obrajilor (pl.), (rar) umerii feței (pl.), (reg.) pumnii obrajilor (pl.), (înv.) magule (pl.).

POMEȚI s. pl. (ANAT.) umerii obrajilor (pl.), (rar) umerii feței (pl.), (reg.) pumnii obrajilor (pl.), (înv.) magule (pl.).

Intrare: pomeți
substantiv masculin (M97)
DN indică și forma de singular: pomet.
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • pomeți
  • pomeții
genitiv-dativ singular
plural
  • pomeți
  • pomeților
vocativ singular
plural
pomete1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pomete
  • pometele
plural
  • pomeți
  • pomeții
genitiv-dativ singular
  • pomete
  • pometelui
plural
  • pomeți
  • pomeților
vocativ singular
plural
pomete2 (s.n.pl.) substantiv neutru plural
substantiv neutru (N90)
Surse flexiune: DN, DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • pomete
  • pometele
genitiv-dativ singular
plural
  • pomete
  • pometelor
vocativ singular
plural

pomeți pomete (2)

  • 1. (De obicei cu determinarea „obrazului” sau „obrajilor”) Partea proeminentă, osoasă a obrajilor; umerii obrajilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Nu-i era cu totul necunoscută această față lungă, roșcată, cu pomeții obrajilor lucindu-și porii mari printre smocurile de păr prăfuit. GALAN, Z. R. 7.
      surse: DLRLC
    • Țăranii, mărunți și osoși, cu mustățile stufoase pomeții proeminenți. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 40.
      surse: DLRLC
    • Tușea necontenit o tuse seacă; pomeții obrajilor săi erau neîncetat rumeni. BOLINTINEANU, O. 455.
      surse: DLRLC

etimologie: