POLIZAHARIDĂ, polizaharide, s. f. Produși macromoleculari naturali, din clasa hidraților de carbon, rezultați prin policondensarea unor monozaharide. – Din fr. polysaccharide.

polizaharidă sf [At: LTR² / Pl: ~de / E: fr polysaccharide] (Mpl) Substanță macromoleculară din clasa hidraților de carbon, rezultată prin policondensarea unui număr variabil de monozaharide, în special glucoză.

POLIZAHARIDĂ, polizaharide, s. f. Nume dat unor substanțe cu structură macromoleculară, de origine naturală, din clasa hidraților de carbon, rezultate prin policondensarea unor monozaharide. – Din fr. polysaccharide.

POLIZAHARIDĂ s.f. Substanță din clasa hidraților de carbon, obținută prin unirea mai multor molecule de monozaharide. [< fr. polysaccharide].

POLIZAHARIDĂ s. f. produs macromolecular natural din clasa hidraților de carbon, prin policondensarea mai multor monozaharide. (< fr. polysaccharide)

polizaharidă s. f., g.-d. art. polizaharidei; pl. polizaharide

polizaharidă s. f., g.-d. art. polizaharidei; pl. polizaharide

polizaharidă s. f., g.-d. art. polizaharidei; pl. polizaharide

POLIZAHARÍDE (< fr. {i}) s. f. pl. Produși macromoleculari naturali din clasa hidraților de carbon (C₆H₁₀O₅)_n, rezultați prin policondensarea unui număr variabil de monozaharide, în special glucoză. Intră în alcătuirea organismelor vii de diferite tipuri. Cele mai cunoscute p. sunt: celuloza, chitina (cu rol în structura organismelor), amidonul, glicogenul (substanțe de rezervă). Se obțin prin prelucrarea corespunzătoare a unor materii prima, ca: bumbacul, lemnul, stuful, cartofii, cerealele etc.