15 definiții pentru poliță (fin.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLIȚĂ2, polițe, s. f. 1. (Fin.) Act prin care o persoană dispune debitorului ei să plătească o sumă de bani unei alte persoane sau la ordinul acesteia; trată. ♦ Poliță în alb = poliță2 (1) pe care nu figurează numele beneficiarului. ◊ Expr. A plăti (cuiva) polița = a se răzbuna (pe cineva). 2. (În sintagma) Poliță de asigurare = document emis de către un asigurător, prin care se certifică încheierea unui contract de asigurare. – Din it. polizza.

poliță2 sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 97/29 / Pl: ~țe, (îvp) ~ți / E: ngr πόλιτσα, it polizza] 1 (Fin) Act prin care creditorul dispune ca debitorul său să plătească o sumă de bani unei alte persoane sau la ordinul acesteia, la data și locul stabilit Si: cambie, trată, (înv) obligă, sinet, (gmî) vecsel. 2 (Îs) ~ în alb Poliță (1) pe care nu figurează numele beneficiarului. 3 (Fam; îlv) A plăti (cuiva) ~ța (sau o ~) A se răzbuna. 4 (Rar; îe) A face (pe cineva) ~ A trimite pe cineva de la unul la altul. 5 (Îs) ~ de încărcare Document care însoțește transportul mărfurilor pe apă Si: conosament. 6 (Îs) ~ de asigurare Document al unei instituții de asigurare prin care aceasta certifică încheierea și condițiile unui contract de asigurare a vieții, a bunurilor cuiva. 7 (Reg) Libret de economii.

PÓLIȚĂ2, polițe, s. f. 1. (În sistemul financiar) Act prin care o persoană dispune debitorului ei să plătească o sumă de bani unei alte persoane sau la ordinul acesteia; trată. ◊ Poliță în alb = poliță2 (1) pe care nu figurează numele beneficiarului. ◊ Expr. A plăti (cuiva) polița = a se răzbuna (pe cineva). 2. (În sintagma) Poliță de asigurare = document emis de către o instituție de asigurare, prin care aceasta certifică încheierea unui contract de asigurare a vieții sau a bunurilor materiale ale cuiva. – Din it. polizza.

PÓLIȚĂ2, polițe, s. f. 1. (În sistemul financiar capitalist) Cambie. N-avea chef de vorbă azi: două polițe protestate. AGÎRBICEANU, S. P. 138. Polița cerealistului o avea în buzunar, cu scadența pentru mîine. REBREANU, R. I 46. Am trebidt să iau o datorie a lui pe seama mea și să dau poliță ca să nu-l închiză. BĂLCESCU, la GHICA, A. 538. ◊ Expr. A plăti (cuiva) polița = a se răzbuna (pe cineva). 2. (În expr.) Poliță de asigurare = contract încheiat de cineva cu o societate de asigurare și cuprinzînd drepturile și obligațiile părților contractante.

PÓLIȚĂ s. f. 1. trată. 2. ~ de asigurare = act prin care se încheie o asigurare; a plăti (cuiva) o ~ = a răzbuna. (< it. polizza)

PÓLIȚĂ2 ~e f. 1) fin. Act financiar în baza căruia debitorul este obligat, la ordinul creditorului, să plătească beneficiarului o sumă de bani la un anumit termen; vecsel. ◊ ~ în alb poliță pe care nu este indicat numele beneficiarului. A plăti cuiva o ~ a se răzbuna pe cineva. 2): ~ de asigurare document prin care se confirmă încheierea unui contract de asigurare. [G.-D. poliței] /<it. polizza

poliță f. 1. bilet prin care se obligă cineva a plăti o sumă la termenul prescris; 2. contract prin care o societate de asigurare se îndatorește a indemniza de o pagubă eventuală. [It. POLIZZA, printr’un intermediar grec modern].

2) póliță f., pl. e (ngr. pólitza, d. it. pólizza, poliță, care vine d. gr. apódeixis, probă; pv. cat. polissa, fr. police, sp. póliza). Hîrtie pin care te obligĭ să plăteștĭ cuĭva o sumă anumită de banĭ la un termin fix în schimbu unuĭ serviciŭ pe care ți l-a făcut (împrumut, asigurare, marfă pe credit ș. a.). Se zice și bilet la ordin, cambie și trată. V. bilet.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

poliță s. f., g.-d. art. poliței; pl. polițe

poliță s. f., g.-d. art. poliței; pl. polițe

póliță (mobilă, act) s. f., g.-d. art. póliței; pl. pólițe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PÓLIȚĂ s. cambie, trată, (înv.) obligă, sinet, (germanism înv.) vecsel.

POLIȚĂ s. (FIN.) cambie, trată, (înv.) obligă, sinet, (germanism înv.) vecsel.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

póliță (pólițe), s. f.1. Cambie, trată; ordin de plată. – 2. Contract de asigurare. – Mr. poliță, puliță. It. polizza, prin intermediul ngr. πόλιτσα (Gáldi 233; cf. REW 528).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a avea o poliță de plătit cuiva expr. a urmări să se răzbune pe cineva

Intrare: poliță (fin.)
poliță1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poliță
  • polița
plural
  • polițe
  • polițele
genitiv-dativ singular
  • polițe
  • poliței
plural
  • polițe
  • polițelor
vocativ singular
plural
poliță2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poliță
  • polița
plural
  • poliți
  • polițile
genitiv-dativ singular
  • poliți
  • poliții
plural
  • poliți
  • poliților
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

poliță, polițesubstantiv feminin

  • 1. finanțe Act prin care o persoană dispune debitorului ei să plătească o sumă de bani unei alte persoane sau la ordinul acesteia. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 Șăineanu, ed. VI
    • format_quote N-avea chef de vorbă azi: două polițe protestate. AGÎRBICEANU, S. P. 138. DLRLC
    • format_quote Polița cerealistului o avea în buzunar, cu scadența pentru mîine. REBREANU, R. I 46. DLRLC
    • format_quote Am trebuit să iau o datorie a lui pe seama mea și să dau poliță ca să nu-l închiză. BĂLCESCU, la GHICA, A. 538. DLRLC
    • 1.1. Poliță în alb = poliță pe care nu figurează numele beneficiarului. DEX '09 DEX '98 NODEX
    • chat_bubble A plăti (cuiva) polița = a se răzbuna (pe cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  • chat_bubble (în) sintagmă Poliță de asigurare = document emis de către un asigurător, prin care se certifică încheierea unui contract de asigurare. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 Șăineanu, ed. VI
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.