polaritate sf [At: AR (1829), 138¹/31 / E: fr polarité] 1 Proprietate a unui sistem fizic de a avea, în două puncte ori regiuni ale sale, caracteristici de aceeași natură, dar opuse una celeilalte. 2 (Blg) Proprietate a structurii unui organism vegetal sau a unei părți din el de a forma două puncte de creștere cu proprietăți morfologice și fiziologice diferite, unul la baza plantei, din care cresc rădăcinile, și altul la vârful ei, din care cresc ramuri cu frunze, flori etc. 3 (Flz) Specie a contradicției în care relația dintre doi termeni prezintă cel mai mare grad de opoziție posibil și, totodată, se presupun reciproc, ca polii¹ (11) unui magnet. corectat(ă)

POLARITATE s. f. 1. Proprietate a unui corp sau a unei părți dintr-un corp de a avea, în două puncte ale sale, sarcini electrice sau magnetice de nume diferit. Polaritate electrică. Polaritate magnetică. 2. Proprietate a unui organism vegetal (sau a unei părți din el) de a forma semințe, lujeri, frunze la una dintre părțile sale, sau de a avea o bază și vîrf cu proprietăți deosebite.

POLARITATE s.f. 1. Proprietate a unui corp sau a unei părți dintr-un corp de a avea în două puncte ale sale sarcini electrice sau magnetice de nume diferite. ♦ (Fil.) Formă a contradicției în care laturile contrare se exclud și totodată se condiționează reciproc. 2. (Biol.) Calitate a unui organism vegetal sau animal de a prezenta două extremități cu înfățișare și funcțiuni diferite. [Cf. fr. polarité].

POLARITATE s. f. 1. proprietate a unui corp, a unei părți dintr-un corp de a avea în două puncte ale sale sarcini electrice sau magnetice de nume diferite. 2. (fil.) formă a contradicției în care laturile contrare se exclud și totodată se condiționează reciproc. ◊ puncte care definesc relația dintre doi termeni de opoziție, dar care se presupun reciproc. 3. (biol.) calitate a unui organism de a prezenta două extremități cu înfățișare și funcții diferite. (< fr. polarité)

POLARITATE f. 1) Caracter polar. 2) Proprietate a unui corp de a avea poli opuși. ~ magnetică. 3) filoz. Relație între contrariile care se exclud și totodată se condiționează. /<fr. polarité

polaritate f. Fiz. proprietatea acului magnetizat de a se dirija către un punct fix al orizontului.

* polaritáte f. (d. polar). Fiz. Proprietatea aculuĭ magnetic de a se îndrepta spre polĭ.

polaritate s. f., g.-d. art. polarității

polaritate s. f., g.-d. art. polarității

polaritate s. f., g.-d. art. polarității