POLARITATE s. f. 1. Proprietate a unui corp sau a unei părți dintr-un corp de a avea, în două puncte ale sale, sarcini electrice sau magnetice de nume diferit. Polaritate electrică. Polaritate magnetică. 2. Proprietate a unui organism vegetal (sau a unei părți din el) de a forma semințe, lujeri, frunze la una dintre părțile sale, sau de a avea o bază și vîrf cu proprietăți deosebite.