10 definiții pentru pofil
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POFIL, pofile, s. n. Curea de ham sau de șa care trece pe sub coada calului. – Din sb. povi.
pofil sn [At: DLR / V: ~ă sf / A și: pofil / Pl: ? / E: cf povilă] (Mun) Funie cu care se leagă capul unui animal domestic de picior, ca să nu fugă sau să nu poată ajunge cu gura la crengile pomilor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POFIL, pofile, s. n. Curea de ham sau de șa care trece pe sub coada calului. – Din scr. povi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
POFIL, pofile, s. n. (Popular) Cureaua de la ham sau de la șa care se trece pe sub coada calului. I s-a rupt pofilu-ndată, pe o vale coborînd. PANN, P. V. III 89. Șaua pe Vînăt așază... Cu pofilul Numai fluturi, La drum lung Să mi-i tot scuturi. TEODORESCU, P. P. 612.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pofil n. curea lungă ce se trece pe sub coada calului: învățat ca calul cu pofilul. [Amplificat din pochi, pofi = serb. POVI].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pófil n., pl. e (sîrb. povi, rus. pahvi, pofil; ceh. pochva, pošva, pošvice, teacă, ham, pl. pochvy, pofil. Cp. și cu rut. póhil, închinăcĭune. V. pojghiță). Cureaŭa de supt coada caluluĭ (la unele felurĭ de hamurĭ și șele). – Și pofĭ și pohĭ, (Munt. est) și pogĭ (Mold. nord) și poghĭ, m. pl. (Fc.), și pófilă, póhilă, póvilă, pl. e (Trans. Olt. ș. a.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pofil s. n., pl. pofile
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pofil s. n., pl. pofile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pofil s. n., pl. pofile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
pofil (-luri), s. n. – Taftur. Sl. pochilŭ „încovoait”, contaminat cu sb., cr. povi „taftur”, de unde pofi, s. m. pl. (Trans., taftur). Explicația numai prin sb. (Cihac, II, 273; Tiktin) pare insuficientă fonetic. Cf. pocîltit, popi.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
pofil, pofilesubstantiv neutru
- 1. Curea de ham sau de șa care trece pe sub coada calului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- I s-a rupt pofilu-ndată, pe o vale coborînd. PANN, P. V. III 89. DLRLC
- Șaua pe Vînăt așază... Cu pofilul Numai fluturi, La drum lung Să mi-i tot scuturi. TEODORESCU, P. P. 612. DLRLC
-
etimologie:
- povi DEX '98 DEX '09