10 definiții pentru pofil

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POFIL, pofile, s. n. Curea de ham sau de șa care trece pe sub coada calului. – Din sb. povi.

pofil sn [At: DLR / V: sf / A și: pofil / Pl: ? / E: cf povilă] (Mun) Funie cu care se leagă capul unui animal domestic de picior, ca să nu fugă sau să nu poată ajunge cu gura la crengile pomilor.

POFIL, pofile, s. n. Curea de ham sau de șa care trece pe sub coada calului. – Din scr. povi.

POFIL, pofile, s. n. (Popular) Cureaua de la ham sau de la șa care se trece pe sub coada calului. I s-a rupt pofilu-ndată, pe o vale coborînd. PANN, P. V. III 89. Șaua pe Vînăt așază... Cu pofilul Numai fluturi, La drum lung Să mi-i tot scuturi. TEODORESCU, P. P. 612.

pofil n. curea lungă ce se trece pe sub coada calului: învățat ca calul cu pofilul. [Amplificat din pochi, pofi = serb. POVI].

pófil n., pl. e (sîrb. povi, rus. pahvi, pofil; ceh. pochva, pošva, pošvice, teacă, ham, pl. pochvy, pofil. Cp. și cu rut. póhil, închinăcĭune. V. pojghiță). Cureaŭa de supt coada caluluĭ (la unele felurĭ de hamurĭ și șele). – Și pofĭ și pohĭ, (Munt. est) și pogĭ (Mold. nord) și poghĭ, m. pl. (Fc.), și pófilă, póhilă, póvilă, pl. e (Trans. Olt. ș. a.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pofil (-luri), s. n. – Taftur. Sl. pochilŭ „încovoait”, contaminat cu sb., cr. povi „taftur”, de unde pofi, s. m. pl. (Trans., taftur). Explicația numai prin sb. (Cihac, II, 273; Tiktin) pare insuficientă fonetic. Cf. pocîltit, popi.

Intrare: pofil
pofil1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pofil
  • pofilul
  • pofilu‑
plural
  • pofile
  • pofilele
genitiv-dativ singular
  • pofil
  • pofilului
plural
  • pofile
  • pofilelor
vocativ singular
plural
pofil2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pofil
  • pofilul
  • pofilu‑
plural
  • pofiluri
  • pofilurile
genitiv-dativ singular
  • pofil
  • pofilului
plural
  • pofiluri
  • pofilurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pofil, pofilesubstantiv neutru

  • 1. Curea de ham sau de șa care trece pe sub coada calului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote I s-a rupt pofilu-ndată, pe o vale coborînd. PANN, P. V. III 89. DLRLC
    • format_quote Șaua pe Vînăt așază... Cu pofilul Numai fluturi, La drum lung Să mi-i tot scuturi. TEODORESCU, P. P. 612. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.