31 de definiții pentru poetă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POÉT, -Ă, poeți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care creează poezii, autor de poezii. 2. Persoană înzestrată cu imaginație și sensibilitate de poet (1). – Din ngr. poiitís, lat., it. poeta, fr. poète.

poet, ~ă smf [At: ST. LEX. 231r/23 / V: (înv) ~a sm (Pl: ~te) / Pl: ~eți, ~e / E: fr poète, ger Poet] 1 Persoană care compune poezii. 2 (Pex) Prozator cu imaginație sau cu talent poetic, liric. 3 (Fig) Persoană cu fire, sensibilitate și imaginație de poet (1).

POÉT, -Ă, poeți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care compune poezii, autor de poezii. 2. Persoană înzestrată cu imaginație și sensibilitate de poet (1). – Din ngr. poiitís, lat., it. poeta, fr. poète.

POÉT, -Ă, poeți, -te, s. m. și f. Persoană care compune poezii, autor de poezii. Poet am fost, și-n libere cadențe Cîntai amorul. TOPÎRCEANU, B. 89. Iat-o! Plină despre munte Iese luna din brădet Și se-nalță, încet-încet, Gînditoare ca o frunte De poet. COȘBUC, P. I 48. Cînd privesc zilele de-aur a scripturilor romîne. Văd poeți ce-au scris o limbă ca un fagure de miere. EMINESCU, O. I 31. Soția mea e... poetă. NEGRUZZI, S. I 76. ◊ (Metaforic) Uite, graurii pe luncă, Veseli, fericiți ce sînt... Ei poeți sînt ai cîmpiei, Șoimul este-al lor despot. COȘBUC, P. I 264. ◊ (Adjectival) Din cauza lipsei, poetul cel mai poet din Valahia [Bolintineanu] este amenințat a-și închide ochii la spital. ALECSANDRI, S. 53. ♦ Persoană înzestrată cu imaginație și sensibilitate de poet. Pictorul și poetul naturii care e în Sadoveanu nu putea să nu zugrăvească acest fenomen din natură. IBRĂILEANU, S. 35.

POÉT, -Ă s.m. și f. Autor de poezii. ♦ Om cu fire, imaginație și sensibilitate de poet. [Pron. po-et. / cf. fr. poète, lat. poeta].

POÉT, -Ă s. m. f. 1. autor de poezii. 2. om cu fire, imaginație și sensibilitate de poet (1). (< fr. poète, lat., it. poeta, germ. Poet)

compozitór-poét s. m. Compozitor care scrie textul cântecelor ◊ L-am întrebat ce părere are despre formula compozitor-poet și a răspuns că i se pare formula ideală pentru succesul muzicii.” Sc. 3 III 71 p. 6. ◊ „Preferințele cititorilor noștri instalau pe primul loc în referendumul anual «Săptămâna Top ’71» pe Alexandru Mandy. Compozitor-poet, textier-filozof. Om.” Săpt. 21 IV 72 p. 15 (din compozitor + poet)

crític-poét s. m. Critic care scrie sau are preocupări de poet ◊ „După cum nu vom putea confunda emoțiile și așteptările acestuia din urmă cu acelea ale profesionistului literar, mai mult sau mai puțin afirmat, ce se încearcă pentru prima oară într-un gen nou, cazul criticilor-poeți (sau măcar al redactorilor-poeți și al poeților-critici fiind parțial – cel mai des întâlnit).” Sc. 7 XI 73 p. 6. ◊ „Despre efemerul veșnic a vorbit criticul-poet Dan Hăulică.” Săpt. 21 VI 74 p. 7; v. și R.lit. 16 X 75 p. 16; v. și poet-critic (1971) (din critic + poet)

feméie-poét s. f. (lit.) Femeie care scrie (și publică) poezii ◊ „Era cât pe-aci să mă mohorăsc cu bilanțul făcut de M.B. în «Contemporanul» [...] din care urma să rezulte cât de puțin încăpătoare a rămas literatura pentru femeile-poet și femeile-prozator și mă chinuiam strașnic să fac în mintea mea dreptate acestei urgisiri.” Cont. 18 VII 69 p. 3 (din femeie + poet; cf. fr. femme-poète; DMN 1966)

filosóf-poét s. m. 1978 Filozof care scrie poezii v. poet-filosof (din filozof + poet)

poét-actór s. m. Poet care este în același timp și actor ◊ „Întâlniri – la granița dintre arte – cu poetul-actor Emil Botta, cu scriitorul-sculptor și poet Ion Vlasiu, cu pianistul-poet Virgil Gheorghiu.” Săpt. 19 IX 69 p. 3. ◊ „Și i-am recunoscut, erau, fără îndoială, discipolii poetului-actor care, la începutul secolului trecut, colinda orașele și satele cântând patria, dragostea, natura.” R.lit. 11 VII 74 p. 24 (din poet + actor)

poét-cărturár s. m. Poet erudit ◊ Poet-cărturar, Vasile Nicolescu nu este însă un poet livresc, nu este nici un poet descriptiv, ci un liric cutremurat de spectacolul firii și înfiorat de misterul vieții.” R.l. 16 V 77 p. 2 (din poet + cărturar)

poét-crític s. m. Poet care se ocupă și cu critica literară ◊ „Desigur, Florin Mugur are dreptate, opțiunea poetului-critic este mai strictă, mai severă decât a criticului-poet, și deci în mai mică măsură un produs al culturii.” Cont. 4 VI 71 p. 3. ◊ „Luzi intră în categoria marilor poeți-critici, în spiritul tradiției lui Valéry sau Machado.” R.lit. 6 III 75 p. 22; v. și critic-poet (din poet + critic)

poét-eróu s. m. Poet care a căzut ca un erou ◊ „Cititorul va găsi în cartea Elenei Gronov cam tot ce s-ar putea spune despre biografia poetului-erou Mihail Săulescu.” Cont. 8 I 71 p. 3. ◊ Poetul-erou Const. T. Stoika.” R.lit. 31 I 74 p. 7 (din poet + erou)

poét-filosóf s. m. Poet având o activitate filozofică notorie ◊ „Va trebui să descopere imaginea adevărului, așa cum spunea cândva poetul-filosof Lucian Blaga.” Cont. 30 IX 66 p. 5. ◊ „Lucian Blaga – filosoful-poet, poetul-filosof mi se pare o apariție deosebită.” Luc. 29 IV 78 p. 4 (din poet + filosof)

soldát-poét s. m. Poet care este militar ◊ „A fost un soldat-poet care a cântat patria și poporul și tot ce n-a reușit să spună prin mijlocirea versului a spus prin sacrificiul suprem în vara lui 1916.” Săpt. 18 VII 75 p. 3. ◊ „Un soldat-pictor și un soldat-poet mărșăluiau în toamna anului 1944 într-o coloană militară spre Clujul eliberat [...]” Sc. 1 IX 77 p. 1 (din soldat + poet)

POÉT ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Autor de creații literare în versuri. 2) fig. Persoană înzestrată cu imaginație artistică. [Sil. po-et] /<ngr. poitís, lat., it. poeta, fr. poete

poet m. cel ce se consacră poeziei, cel care face versuri.

*poét, poétă s. (lat. poëta, d. vgr. poietés, care vine d. poiéo, fac). Persoană care scrie în versurĭ, care face poeziĭ: Omer a fost cel maĭ mare poet, Safo a fost o poetă lirică. Persoană plină de imaginațiune poetică în expresiune: Bossuet e de multe orĭ poet.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

poétă s. f., g.-d. art. poétei; pl. poéte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POÉT s. (livr.) bard, (rar) stihuitor, (înv.) cântător, poetic, stihar, versuitor, (depr.) versificator. (Mare ~ național.)

POET s. (livr.) bard, (rar) stihuitor, (înv.) cîntător, poetic, stihar, versuitor, (depr.) versificator. (Mare ~ național.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

poét (poéți), s. m. – Autor de poezii. Fr. poète.Der. poetic, s. m. (înv., poet), din mgr. ποιητιϰός, sec. XVIII; poetic, adj., din fr. poétique; poetastru, s. m., din it. poetastro; poetiza, vb., din fr. poétiser; poezie, s. f., din fr. poésie.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

POEȚII BLESTEMAȚI (< fr.) Sintagmă lansată de Paul Verlaine în cartea „Les poètes maudits” (1884, 1888), referitoare la șase poeți, între care St. Mallarmé, A. Rimbaud și Verlaine însuși, al cărui nume apărea în anagramă („Pauvre Lélian”).

Intrare: poetă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poe
  • poeta
plural
  • poete
  • poetele
genitiv-dativ singular
  • poete
  • poetei
plural
  • poete
  • poetelor
vocativ singular
plural