PODVAL, podvale, s. n. Fiecare dintre căpătâiele de lemn pe care se așază butoaiele în pivniță; p. ext. suport de lemn sau de piatră. – Din sb. podvala.

podval² sn [At: LB / V: ~ă sf, ~vol, potv~ / Pl: ~e, ~uri / E: bg подвал, пдвала, srb podvala] 1 (Trs; Olt) Fiecare dintre cele două bârne de la capetele carului de la joagăr care sprijină sau fixează bușteanul. 2 (Reg) Fiecare dintre bucățile de lemn pe care se așază butoaiele în pivniță, stiva de lemn în pădure etc. Si: (reg) căpătâi. 3 (Pgn) Suport de lemn sau de piatră. 4 (Olt; Trs) Fiecare dintre grinzile sau scândurile puse de-a curmezișul pe temelia casei și pe care se sprijină podeaua Si: (reg) podvelice. 5 (Reg; îe) A așeza nunta pe potvale A începe pregătirile de nuntă.

PODVAL, podvale, s. n. Fiecare dintre căpătâiele de lemn pe care se așază butoaiele în pivniță; p. ext. suport de lemn sau de piatră. – Din scr. podvala.

PODVAL, podvale, s. n. Fiecare dintre căpătîiele de lemn pe care se așază buțile în pivniță.

PODVAL ~e n. Căpătâi de lemn pe care se așază butoaile în pivniță. /<sb. podvala

podval n. 1. lemne de pivniță pe care s’așează buțile; 2. căpătâiele joagărului. [Serb. PODVALA, ceva pus pe dedesubt].

podvál n., pl. e și urĭ (sîrb. podvalak, podval, podvala, înșelăcĭune, pod-valiti, a pune dedesupt, a înșela, valj, cilindru, val, val, talaz; pol. podwal. V. val 1). Vest. Bucată de lemn pe care se pune butoĭu ca să nu putrezească (V. chezăș) saŭ care la joagăr oprește grinda care e pusă la tăĭat.

podvală sf vz podval²

podvol sn vz podval²

potval² sn vz podval²

podval s. n., pl. podvale

podval s. n., pl. podvale

PODVAL s. v. căpătâi.

podval s. v. CĂPĂTÎI.

podval (-luri), s. n. – Pană, suport de lemn sau de piatră. Sb. podval (Tiktin; Conev 81). Cf. podvală, s. f. (mîner, la ferăstrăul de mînă), din sb. podvala.