15 definiții pentru suport


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUPÓRT, suporturi, s. n. Ceea ce susține sau sprijină un obiect; piesă sau dispozitiv care servește la susținerea unei piese, a unui sistem tehnic etc. ♦ Fig. Ajutor, sprijin, reazem. – Din fr. support.

SUPÓRT, suporturi, s. n. Ceea ce susține sau sprijină un obiect; piesă sau dispozitiv care servește la susținerea unei piese, a unui sistem tehnic etc. ♦ Fig. Ajutor, sprijin, reazem. – Din fr. support.

SUPÓRT, suporturi, s. n. Piesă sau dispozitiv care servește la susținerea sau la sprijinirea altei piese, a unui aparat sau a unui sistem tehnic. Butoaiele fuseseră ridicate pe suporturi de lemn, frumos alineate. MIHALE, O. 14. La ceasul douăsprezece, așeza tocul pe suportul unde mai așteptau o jumătate de duzină, cu penițele proaspăt schimbate. C. PETRESCU, C. V. 143. A lăsat încet receptorul pe suport. id. ib. 264. – Pl. și: (m.) suporți (CAMIL PETRESCU, N. 19).

SUPÓRT s.n. Ceea ce susține, ceea ce sprijină un lucru, un obiect. ♦ Dispozitiv de susținere sau de sprijinire a unei alte piese, a unui sistem tehnic etc. ♦ (Fig.) Sprijin, reazem, ajutor. [Pl. -turi (s.m.) -porți. / < fr. support].

SUPÓRT I. s. n. 1. ceea ce susține, sprijină un lucru, un obiect. ◊ dispozitiv de susținere a unei piese, a unui sistem tehnic etc. 2. parte a peliculei cinematografice pe care este aplicată emulsia fotosensibilă. 3. echipament, material destinat memorării, înregistrării informației în sistemele de calcul. 4. (fig.) sprijin, reazem, ajutor. II. s. m. (herald.) element exterior al unui blazon care pare a susține un personaj sau un animal. (< fr. support)

SUPÓRT suporturi n. 1) Obiect care susține ceva, confecționat special în acest scop. 2) fig. rar Susținere (cu vorba sau fapta) la nevoie; ajutor; sprijin; reazem. 3) fig. Bază pe care se sprijină o afirmație sau o acțiune. /<fr. support

suport n. 1. ceea ce susține un lucru și obiectul pe care se reazimă; 2. fig. reazim, protecțiune.

1) *supórt n., pl. urĭ (fr. support, d. supporter, a suporta). Lucru pe care se sprijină altu (piedestal, soclu, proptea. V. port 2): suporturile uneĭ bolte. Fig. Sprijin, lucru saŭ persoană pe care te poți baza.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

supórt s. n., pl. supórturi

supórt s. n., pl. supórturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUPÓRT s. 1. v. postament. 2. cadru. (~ de susținere.)

SUPÓRT s. v. imbold, impuls, îndemn, pornire, stimul, stimulent.

SUPORT s. 1. bază, postament, soclu. (Un laminor fixat pe un ~.) 2. cadru. (~ de susținere.)

suport s. v. IMBOLD. IMPULS. ÎNDEMN. PORNIRE. STIMUL. STIMULENT.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SUPORT. Subst. Suport, susținere, sprijin, punct de sprijin, reazem. Bază, temelie, fundament, fundație, talpa casei. Postament, podium, piedestal, acroteră, soclu. Stîlp, bulumac, pilon, pilastru, contrafort, picior; coloană; consolă. Grindă (bară) de susținere, faur-maur (pop.), meștergrindă (reg.); căprior. Banc, platformă, terasament; suspensie (tehn.). Rezemătoare, sprijinitoare, proptea, propteală, proptă (reg.), proptiș, sprijoană (reg.). Stativ, trepied. Șevalet. Ramă. Cuier. Poliță, policioară (dim.), policer, raft, răftuleț (dim.); rastel. Capră. Scară, scăriță (dim.), scăricică, scărișoară. Spătar, spetează, rezemătoare. Adj. De sprijin, de sprijinire, de susținere; susținător, proptitor. Vb. A (se) sprijini, a (se) rezema, a (se) propti, a susține, a servi de suport. A pune o proptă. V. construcție, mobilă, monument.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

suport, suporturi s. n. (pub.) sprijin financiar, finanțare.

Intrare: suport
suport1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suport
  • suportul
  • suportu‑
plural
  • suporturi
  • suporturile
genitiv-dativ singular
  • suport
  • suportului
plural
  • suporturi
  • suporturilor
vocativ singular
plural
suport2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DN, DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suport
  • suportul
  • suportu‑
plural
  • suporți
  • suporții
genitiv-dativ singular
  • suport
  • suportului
plural
  • suporți
  • suporților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

suport

  • 1. Ceea ce susține sau sprijină un obiect; piesă sau dispozitiv care servește la susținerea unei piese, a unui sistem tehnic etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Butoaiele fuseseră ridicate pe suporturi de lemn, frumos alineate. MIHALE, O. 14.
      surse: DLRLC
    • La ceasul douăsprezece, așeza tocul pe suportul unde mai așteptau o jumătate de duzină, cu penițele proaspăt schimbate. C. PETRESCU, C. V. 143.
      surse: DLRLC
    • A lăsat încet receptorul pe suport. C. PETRESCU, C. V. 264.
      surse: DLRLC
  • 2. Parte a peliculei cinematografice pe care este aplicată emulsia fotosensibilă.
    surse: MDN '00
  • 3. Echipament, material destinat memorării, înregistrării informației în sistemele de calcul.
    surse: MDN '00
  • 4. substantiv masculin heraldică Element exterior al unui blazon care pare a susține un personaj sau un animal.
    surse: MDN '00

etimologie: