suport sn [At: MARIAN, PR. I, 20/14 / Pl: ~uri, (rar) ~rți sm, (înv) ~oarte / E: fr support] 1 Ceea ce susține, sprijină sau pe ceea ce se așază ori este destinat să se așeze un lucru. 2 (Spc) Obiect, piesă, dispozitiv etc. care servește la susținerea unui obiect, unui sistem tehnic etc. Si: bază (1), cadru (15), postament, soclu Vz piedestral, proptea, reazem, sprijin. 3 Element care constituie baza materială sau componenta de bază a unui lucru, a unei noțiuni etc. 4 (Fig) Ceea ce servește drept sprijin, reazem, ajutor, protecție Vz imbold, impuls, îndemn, pornire, stimul, stimulent.

SUPORT, suporturi, s. n. Piesă sau dispozitiv care servește la susținerea sau la sprijinirea altei piese, a unui aparat sau a unui sistem tehnic. Butoaiele fuseseră ridicate pe suporturi de lemn, frumos alineate. MIHALE, O. 14. La ceasul douăsprezece, așeza tocul pe suportul unde mai așteptau o jumătate de duzină, cu penițele proaspăt schimbate. C. PETRESCU, C. V. 143. A lăsat încet receptorul pe suport. id. ib. 264. – Pl. și: (m.) suporți (CAMIL PETRESCU, N. 19).

SUPORT s.n. Ceea ce susține, ceea ce sprijină un lucru, un obiect. ♦ Dispozitiv de susținere sau de sprijinire a unei alte piese, a unui sistem tehnic etc. ♦ (Fig.) Sprijin, reazem, ajutor. [Pl. -turi (s.m.) -porți. / < fr. support].

SUPORT I. s. n. 1. ceea ce susține, sprijină un lucru, un obiect. ◊ dispozitiv de susținere a unei piese, a unui sistem tehnic etc. 2. parte a peliculei cinematografice pe care este aplicată emulsia fotosensibilă. 3. echipament, material destinat memorării, înregistrării informației în sistemele de calcul. 4. (fig.) sprijin, reazem, ajutor. II. s. m. (herald.) element exterior al unui blazon care pare a susține un personaj sau un animal. (< fr. support)

SUPORT suporturi n. 1) Obiect care susține ceva, confecționat special în acest scop. 2) fig. rar Susținere (cu vorba sau fapta) la nevoie; ajutor; sprijin; reazem. 3) fig. Bază pe care se sprijină o afirmație sau o acțiune. /<fr. support

suport n. 1. ceea ce susține un lucru și obiectul pe care se reazimă; 2. fig. reazim, protecțiune.

1) *supórt n., pl. urĭ (fr. support, d. supporter, a suporta). Lucru pe care se sprijină altu (piedestal, soclu, proptea. V. port 2): suporturile uneĭ bolte. Fig. Sprijin, lucru saŭ persoană pe care te poți baza.

+suport² (sprijin) s. n.

!suport¹ (obiect) s. n. / (tehn.) s. m., pl. suporturi/suporți

suport s. n., pl. suporturi

suport s. n., pl. suporturi

+literă-suport s. f., g.-d. art. literei-suport; pl. litere-suport

SUPORT s. v. imbold, impuls, îndemn, pornire, stimul, stimulent.

SUPORT s. 1. v. postament. 2. cadru. (~ de susținere.)

SUPORT s. 1. bază, postament, soclu. (Un laminor fixat pe un ~.) 2. cadru. (~ de susținere.)

suport s. v. IMBOLD. IMPULS. ÎNDEMN. PORNIRE. STIMUL. STIMULENT.

SUPORT. Subst. Suport, susținere, sprijin, punct de sprijin, reazem. Bază, temelie, fundament, fundație, talpa casei. Postament, podium, piedestal, acroteră, soclu. Stîlp, bulumac, pilon, pilastru, contrafort, picior; coloană; consolă. Grindă (bară) de susținere, faur-maur (pop.), meștergrindă (reg.); căprior. Banc, platformă, terasament; suspensie (tehn.). Rezemătoare, sprijinitoare, proptea, propteală, proptă (reg.), proptiș, sprijoană (reg.). Stativ, trepied. Șevalet. Ramă. Cuier. Poliță, policioară (dim.), policer, raft, răftuleț (dim.); rastel. Capră. Scară, scăriță (dim.), scăricică, scărișoară. Spătar, spetează, rezemătoare. Adj. De sprijin, de sprijinire, de susținere; susținător, proptitor. Vb. A (se) sprijini, a (se) rezema, a (se) propti, a susține, a servi de suport. A pune o proptă. V. construcție, mobilă, monument.

suport, suporturi s. n. (pub.) sprijin financiar, finanțare.