10 definiții pentru poduț (podeț)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PODUȚ2, poduțuri, s. n. Podeț. – Pod + suf. -uț.

poduț2 sn [At: LB / Pl: ~uri, (îvr, sm) ~i / E: pod1 + -uț] 1-6 (Reg; șhp) Podeț1 (1-2, 4-7). 7-8 (Pop) Podeț1 (3, 8).

PODÚȚ2, poduțuri, s. n. Podeț. – Pod + suf. -uț.

PODÚȚ2, poduțuri, s. n. (Rar) Podișor. Cine dracu-a mai văzut Iarbă verde sub poduți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 444.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

podúț2 (podeț) (rar) s. n., pl. podúțuri

podúț (podeț) s. n., pl. podúțuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

podúț, poduțuri, s.n. – Podeț. – Din pod (< sl. podǔ) + suf. - (DEX, MDA).

podúț, -uri, s.n. – Podeț. – Din pod (< sl. podǔ) + -uț.

Intrare: poduț (podeț)
poduț2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poduț
  • poduțul
  • poduțu‑
plural
  • poduțuri
  • poduțurile
genitiv-dativ singular
  • poduț
  • poduțului
plural
  • poduțuri
  • poduțurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

poduț (podeț)

etimologie:

  • Pod + sufix -uț.
    surse: DEX '09 DEX '98