14 definiții pentru podeț

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PODEȚ, podețe, s. n. Diminutiv al lui pod (I 1); poduleț, podișcă (1), poduț2, podiș (2), podișor, podurel. ♦ Scândură, pod mic, rudimentar, așezat peste șanțul de la marginea drumului (pentru a permite accesul în curte); podișcă (1). – Pod + suf. -eț.

PODEȚ, podețe, s. n. Diminutiv al lui pod (I 1); poduleț, podișcă (1), poduț2, podiș (2), podișor, podurel. ♦ Scândură, pod mic, rudimentar, așezat peste șanțul de la marginea drumului (pentru a permite accesul în curte); podișcă (1). – Pod + suf. -eț.

podeț1 [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 312/1 / Pl: (1-7) ~e (8-9) ~i / E: pod1 + -eț] 1-2 sn (Pop; șhp) Pod1 (1) (mai mic) la șură, la grajd etc. unde, de obicei, se păstrează fânul Si: (reg) podei (1-2), poduț2 (1-2). 3 sn (Spc) Parte a podului1 (2) de pe capetele ieșite în afară ale grinzilor Si: (reg) podeață (1), poduț (7). 4-7 sn (Șhp) Pod1 (2,15) mic Si: podișcă (1-4), poduleț (1-4), (pop) poduț2 (3-6), poduțel (1-4), (îrg) podeci (1-4), podișor (1-4), podușcă1 (4-7), (înv) podenci (1-4), (reg) podeag (1-4), podici (1-4), podiș (3-6), podiț (1-4), poduc (1-4), podurel (1-4). 8 sm (Spc) Construcție ca un pod1 (15) mic amenajată transversal peste șanțul unei șosele și pe care se pătrunde din șosea în curtea unei case țărănești Si: podișcă (5), poduleț (5), (pop) poduțel (5), (îrg) podeci (5), podișor (5), (înv) podenci (5), (reg) podeag (5), podici (5), podiș (7), poduc (5), podurel (5), podușcă1 (8), poduț2 (8). 9 sm (Olt) Tindă.

podeț2 sn [At: DLR / Pl: (1) ~i, (2) ~e / E: pod2 + -eț] 1 sm (Iht; reg) Scobar1 (1) (Chondrostoma nasus). 2 sn (Reg) Bucată de sfoară fară cârlige a priponului de pescuit Si: (reg) sterp. corectat(ă)

PODEȚ, podețe, s. n. Diminutiv al lui pod; pod de dimensiuni mici peste o apă mică, peste un șanț etc. Stejarii cei rupți sînt podețe pe rîuri. EMINESCU, O. IV 157. La un podeț se întîlnește c-o nuntă. ȘEZ. IV 1. Frunză verde stuh de baltă La podețul cel de piatră Streinei îs fără tată. SEVASTOS, C. 9. ♦ Scîndură sau pod mic așezat peste șanțul unei șosele, pentru a servi ca trecătoare; podișcă. Pe vremea aceea Calea Moșilor avea încă șanțuri și podețe. PAS, Z. I 139. Se opri pe podețul dinaintea porții și salută. REBREANU, R. I 76. – Pl. și: podețuri (SADOVEANU, E. 114).

podéț n., pl. e (d. pod). Pod mic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: podeț
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • podeț
  • podețul
  • podețu‑
plural
  • podețe
  • podețele
genitiv-dativ singular
  • podeț
  • podețului
plural
  • podețe
  • podețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

podeț, podețesubstantiv neutru

  • 1. Diminutiv al lui pod; podișcă, poduț, podiș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Stejarii cei rupți sînt podețe pe rîuri. EMINESCU, O. IV 157. DLRLC
    • format_quote La un podeț se întîlnește c-o nuntă. ȘEZ. IV 1. DLRLC
    • format_quote Frunză verde stuh de baltă La podețul cel de piatră Streinel îs fără tată. SEVASTOS, C. 9. DLRLC
    • 1.1. Scândură, pod mic, rudimentar, așezat peste șanțul de la marginea drumului (pentru a permite accesul în curte); podișcă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: podișcă
      • format_quote Pe vremea aceea Calea Moșilor avea încă șanțuri și podețe. PAS, Z. I 139. DLRLC
      • format_quote Se opri pe podețul dinaintea porții și salută. REBREANU, R. I 76. DLRLC
  • comentariu Plural și: podețuri. DLRLC
etimologie:
  • Pod + sufix -eț. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.