10 definiții pentru poduț (iht.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PODÚȚ1, poduți, s. m. (Iht.) Scobar. – Din magh. paduc.

PODÚȚ1, poduți, s. m. (Iht.) Scobar. – Din magh. paduc.

poduț1 sm [At: KLEIN, D. 401 / Pl: ~i / E: mg paduc] (Iht; reg) Scobar (Chondrostoma nasus).

PODÚȚ1, poduți, s. m. (Iht.) Scobai. Somnii și poduții sînt pești scumpi, cine-i poate prinde. RETEGANUL, la CADE.

poduț m. Buc. scobar. [Ung. PADUC, citește poduț (din rus. PODUSTŬ)].

podúț m. (ung. paduc [citit poduț] d. rus. podúst, pol. podusta). Trans. Scobaĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

podúț1 (pește) s. m., pl. podúți

podúț (zool.) s. m., pl. podúți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

podúț (podúți), s. m. – Pește de rîu (Chondrostoma nasus). Mag. paduc (Gáldi, Dict., 152; cf. Cihac, II, 271).

Intrare: poduț (iht.)
poduț1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poduț
  • poduțul
  • poduțu‑
plural
  • poduți
  • poduții
genitiv-dativ singular
  • poduț
  • poduțului
plural
  • poduți
  • poduților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

poduț (iht.)

etimologie: