podo- [At: DN³ / V: pod- / E: fr, it podo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Picior. 2 Peduncul.

PODO- Element prim de compunere savantă cu sensul de „picior” sau „peduncul”. [Var. pod-. / < fr., it. podo-, cf. gr. pous, podos].

POD(O)-, -POD, -PODIE elem. „picior, peduncul, suport”. (< fr. pod/o/-, -pode, -podie, cf. gr. pous, podos)

pod⁴- ec vz podo-

POD- v. podo-.

-PODIE elem. pod(o)-.

PODO- „picior, peduncul, pedicul, suport”. ◊ gr. pous, podos „picior” > fr. podo-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. podo-. □ ~carp (v. -carp), s. n., suport al ovarului; ~cite (v. -cit), s. n. pl., celule care formează stratul extern al membranei filtrante glomerulare, aparținînd epiteliului capsulei Bowman; ~fil (v. -fil₂), adj., care are organe locomotorii în formă de frunze; ~gin (v. -gin), s. n., porțiune alungită a axei florale dintre androceu și gineceu, care devine mai tîrziu carpofor; ~logie (v. logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul și tratamentul afecțiunilor piciorului; ~metru (v. -metru₁), s. n., 1. Instrument care înregistrează în număr de pași distanța parcursă de cineva pe jos; sin. pedometru. 2. Aparat medical care înregistrează dimensiunile piciorului; ~pter (v. -pter), adj., cu peduncul aripat.

POD-, v. PODO-. □ ~agră (v. -agră), s. f., gută a picioarelor; ~algie (v. -algie), s. f., senzație de durere la picior; ~encefal (v. -encefal), s. m., monstru la care encefalul este situat parțial în afara cutiei craniene, fiind unit de aceasta printr-un pedicul; ~iatrie (v. -iatrie), s. f., tratament al bolilor localizate la picior; ~odinie (v. -odinie), s. f., afecțiune a piciorului manifestată prin dureri localizate în partea anterioară.

-POD „suport, picior, peduncul, pedicul”. ◊ gr. pous, podos „picior” > fr. -pode, germ. -pod, engl. -pod și -pode > rom. -pod.

-PODIE „picior, bază, suport, peduncul”. ◊ gr. pous, podos „picior” > fr. -podie, germ. id., engl. -pody, it. -podia > rom. -podie.