4 definiții pentru podidit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PODIDI, podidesc, vb. IV. Tranz. (Despre râs și, mai ales, despre plâns) A cuprinde (pe cineva) cu putere, năvalnic; a năpădi. ♦ (Despre dor, somn, griji etc.) A copleși, a răzbi. ♦ (Despre lacrimi, sânge etc.) A porni să curgă brusc și cu putere (pe nas sau pe gură); a țâșni, a izbucni, a năpădi. – Et. nec.
A PODIDI ~esc tranz. 1) (despre sentimente, stări, gânduri etc.) A cuprinde brusc și cu putere; a pune stăpânire în chip năvalnic; a năvăli; a copleși; a năpădi; a păli. 2) (despre lacrimi, sânge) A începe să curgă din abundență și cu putere. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
podidi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. podidesc, 3 sg. podidește, imperf. 3 sg. podidea; conj. prez. 3 sg. și pl. podidească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PODIDI vb. 1. a năpădi, a umple, (reg.) a bucși, (înv.) a povedi. (L-a ~ sângele.) 2. a(-l) ajunge, a(-l) birui, a(-l) copleși, a(-l) covârși, a(-l) cuprinde, a(-l) înfrânge, a(-l) învinge, a(-l) prinde, a(-l) răzbi, a(-l) toropi, (înv.) a(-l) preacovârși, (fig.) a(-l) doborî, a(-l) lovi. (L-a ~ somnul.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
podidi, podidescverb
- 1. (Despre râs și, mai ales, despre plâns) A cuprinde (pe cineva) cu putere, năvalnic. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: năpădi
- V-am iertat și eu! – zise atunci arhimandritul Pafnutie, podidindu-l un rîs sănătos. STĂNOIU, C. I. 224. DLRLC
- Își șterse lacrimile cu colțul basmalei și zîmbi fericită un moment. Plînsul însă o podidi iarăși îndată ce deschise gura. REBREANU, R. I 140. DLRLC
-
- Somnul îl podidise pe cînd Bisoceanul îmi povestea basmul. ODOBESCU, S. III 191. DLRLC
- Pînă doru-l podidea. TEODORESCU, P. P. 678. DLRLC
-
- 1.2. (Despre lacrimi, sânge etc.) A porni să curgă brusc și cu putere (pe nas sau pe gură). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Apoi l-a podidit sîngele pe nas și pe gură ș-a murit. CARAGIALE, O. I 263. DLRLC
- Pe gelat cînd îl izbea, Sîngele îl podidea. TEODORESCU, P. P. 476. DLRLC
-
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09