14 definiții pentru pocrovăț procovăț

POCROVẮȚ, pocrovețe, s. n. Bucată de pânză folosită pentru acoperirea unor obiecte de cult în religia creștină. [Var.: procovắț s. n.] – Din sl. pokrovĭci.

POCROVẮȚ, pocrovețe, s. n. Bucată de pânză folosită pentru acoperirea unor obiecte de cult în religia creștină. [Var.: procovắț s. n.] – Din sl. pokrovĭci.

pocrovắț (po-cro-) s. n., pl. pocrovéțe

POCROVĂȚ s. v. acoperământ, aer, cioltar, epitaf, șabracă, valtrap.

pocrovăț, pocrovețe, s.n. (înv. și reg.) 1. bucată de pânză care acoperă în altar obiectele de cult creștin; antimis. 2. țol, pătură de cal, pocladă. 3. giulgiu; capacul sicriului.

pocrovắț și procovắț n., pl. ețe (vechĭ și -veț, d. vsl. po-krovĭcĭ, d. po-krovŭ, învălitoare; rus. pokróvec. V. pocrov și procoviță). Vechĭ. Învălitoarea potiruluĭ, care e o pînză cu broderie scumpă (V. antimis, aer). Azĭ. Mold. Învălitoare de secriŭ. Pocladă, teltie. V. gĭulgĭ, răspetie și fludă.

PROCOVĂȚ s. n. v. pocrovăț.

PROCOVĂȚ s. n. v. pocrovăț.

PRÓCOVĂȚ s. n. v. procoviță.

procovắț (= pocrovăț) s. n. (pl. procovețe)

procovăț n. 1. țol, pătură de cal; 2. pânza numită antimis. [Slav. POKROVĬȚĬ].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

pocrovăț s. n. (sil. -cro-), pl. pocrovéțe

pocrovăț s. v. ACOPERĂMÎNT. AER. CIOLTAR. EPITAF. ȘABRACĂ. VALTRAP.

pocroveață s. v. ACOPERĂMÎNT.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

pocrovắț, pocrovățe s. n. 1. Bucată de pânză sau de stofă pentru acoperirea unor obiecte de cult din religia creștină; acoperământ, (înv. și reg.) pocrov (1); pocroviță. 2. (Reg.) Giulgiu. 3. (În forma procovăț) Obiect de cult compus din două bucăți de stofă fină brodate cu cruci din galon de fir, cu care se acoperă potirul și discul, precum și dintr-o bucată mai mare, numită „aer”, care acoperă ambele vase. ♦ (Reg.) Capacul sicriului. [Var.: procovắț, procovéț, pocrovéț s. n., pocroveáță s. f.] – Din sl. pokrovetĭ.

Intrare: pocrovăț
pocrovăț substantiv neutru
  • silabație: -cro-
substantiv neutru (N8)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pocrovăț
  • pocrovățul
  • pocrovățu‑
plural
  • pocrovețe
  • pocrovețele
genitiv-dativ singular
  • pocrovăț
  • pocrovățului
plural
  • pocrovețe
  • pocrovețelor
vocativ singular
plural
procovăț substantiv neutru
substantiv neutru (N8)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • procovăț
  • procovățul
  • procovățu‑
plural
  • procovețe
  • procovețele
genitiv-dativ singular
  • procovăț
  • procovățului
plural
  • procovețe
  • procovețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)