pocrovăț sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 197/21 / V: (îrg) poco~ (înv) ~veață sf, ~veț, procoveț, (reg) ploco~, proco~ / Pl: ~vețe / E: slv покровєць] 1 Bucată de pânză sau de stofă folosită pentru acoperirea unor obiecte de cult din religia creștină Si: acoperământ, (îrg) pocrov (1), pocroviță (1). 2 (Îrg) Pătură care se pune sub șaua calului Si: (reg) pocladă (3), pocroviță (5), pocruț (3). 3 (Mol) Giulgiu. 4 (Mol; îf pocrovăț) Capac al sicriului.