12 definiții pentru pocnire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POCNIRE s. f. Acțiunea de a pocni. [Var.: pocănire s. f.] – V. pocni.

pocnire sf [At: DRLU / V: (înv) ~cmire / Pl: ~ri / E: pocni] 1 Producere a unui zgomot caracteristic prin lovire, batere, apăsare Si: plesnire, trosnire, (pop) pocneală (1), pocnit1 (1). 2 Lovire scurtă și puternică în ceva sau în cineva Si: (pop) pocnit1 (2). 3 Producere a unui zgomot caracteristic prin trântirea ușilor sau a ferestrelor una de alta Si: (pop) pocnit1 (3). 4 Producere a unui zomot caracteristic în urma exploziei, a descărcării unei arme etc. Si: (pop) pocnit1 (4). 5 (Fig) Izbucnire neașteptată Si: (pop) pocnit1 (5). 6 Producere a unui zgomot caracteristic în urma arderii Si: (pop) pocnit1 (6). 7 Trosnire a oaselor, a încheieturilor Si: (pop) pocnit1 (7). 8 Zvâcnire a tâmplelor Si: (pop) pocnit1 (8). 9-10 (Crăpare sau) spargere violentă și de obicei cu zgomot, la presiune interioară, apăsare, lovire Si: (pop) pocnit1 (9-10). 11 (Spc) Fisurare. 12 Desfacere bruscă a mugurilor Si: (pop) pocnit1 (11). 13 Rupere prin întindere, solicitare prea mare Si: (pop) pocnit1 (12).

POCNIRE, pocniri, s. f. Acțiunea de a pocni. [Var.: pocănire s. f.] – V. pocni.

POCĂNIRE s. f. v. pocnire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pocnire s. f., g.-d. art. pocnirii

pocnire s. f., g.-d. art. pocnirii

pocnire s. f., g.-d. pocnirii; pl. pocniri

pocănire (reg.) s. f., g.-d. art. pocănirii; pl. pocăniri

pocănire s. f., g.-d. art. pocănirii; pl. pocăniri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POCNIRE s. 1. v. plesnire. 2. v. spargere.

POCNIRE s. 1. plesnire, trosnire. (~ din bici.) 2. ciobire, ciobit, ciocnire, crăpare, crăpat, fisurare, fisurat, plesnire, plesnit, spargere, spart. (~ a unui vas.)

Intrare: pocnire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pocnire
  • pocnirea
plural
  • pocniri
  • pocnirile
genitiv-dativ singular
  • pocniri
  • pocnirii
plural
  • pocniri
  • pocnirilor
vocativ singular
plural
pocănire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pocănire
  • pocănirea
plural
  • pocăniri
  • pocănirile
genitiv-dativ singular
  • pocăniri
  • pocănirii
plural
  • pocăniri
  • pocănirilor
vocativ singular
plural
pocmire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pocnire, pocnirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi pocni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.