10 definiții pentru pocnire pocănire

POCĂNÍRE s. f. v. pocnire.

POCNÍRE s. f. Acțiunea de a pocni. [Var.: pocăníre s. f.] – V. pocni.

POCĂNÍRE s. f. v. pocnire.

POCNÍRE, pocniri, s. f. Acțiunea de a pocni. [Var.: pocăníre s. f.] – V. pocni.

pocăníre (reg.) s. f., g.-d. art. pocănírii; pl. pocăníri

pocníre s. f., g.-d. art. pocnírii

pocăníre s. f., g.-d. art. pocănírii; pl. pocăníri

pocníre s. f., g.-d. pocnírii; pl. pocníri

POCNÍRE s. 1. v. plesnire. 2. v. spargere.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

POCNÍRE s. 1. plesnire, trosnire. (~ din bici.) 2. ciobire, ciobit, ciocnire, crăpare, crăpat, fisurare, fisurat, plesnire, plesnit, spargere, spart. (~ a unui vas.)

Intrare: pocnire
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pocnire pocnirea
plural pocniri pocnirile
genitiv-dativ singular pocniri pocnirii
plural pocniri pocnirilor
vocativ singular
plural
pocănire substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pocănire pocănirea
plural pocăniri pocănirile
genitiv-dativ singular pocăniri pocănirii
plural pocăniri pocănirilor
vocativ singular
plural