7 definiții pentru pocăire

Explicative DEX

POCĂIRE s. f. Faptul de a se pocăi.V. pocăi.

pocăire sf [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 288 / Pl: ~ri / E: pocăi1] 1 (Rel) Mărturisire a păcatelor săvârșite (făcută duhovnicului), pentru obținerea iertării prin post și rugăciune Si: penitență. 2 (Pgn) Părere de rău pentru o faptă rea, o greșeală etc. Si: regret. 3 (Pex) Pocăință (5). 4 Penitență.

POCĂIRE, pocăiri, s. f. Faptul de a se pocăi.V. pocăi.

POCĂIRE s. f. Faptul de a se pocăi; pocăință.

Ortografice DOOM

pocăire s. f., g.-d. art. pocăirii

pocăire s. f., g.-d. art. pocăirii

pocăire s. f., g.-d. art. pocăirii

Intrare: pocăire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pocăire
  • pocăirea
plural
  • pocăiri
  • pocăirile
genitiv-dativ singular
  • pocăiri
  • pocăirii
plural
  • pocăiri
  • pocăirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pocăire, pocăirisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a se pocăi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pocăință
etimologie:
  • vezi pocăi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.