pocăire sf [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 288 / Pl: ~ri / E: pocăi¹] 1 (Rel) Mărturisire a păcatelor săvârșite (făcută duhovnicului), pentru obținerea iertării prin post și rugăciune Si: penitență. 2 (Pgn) Părere de rău pentru o faptă rea, o greșeală etc. Si: regret. 3 (Pex) Pocăință (5). 4 Penitență.