7 definiții pentru pneumotrop (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PNEUMOTRÓP, -Ă, pneumotropi, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre microorganisme) Care manifestă o afinitate specială pentru țesutul pulmonar. 2. S. m. Virus care provoacă leziuni în aparatul respirator, la oameni și la animale. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumotrope.

PNEUMOTRÓP, -Ă, pneumotropi, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre microorganisme) Care manifestă o afinitate specială pentru țesutul pulmonar. 2. S. m. Virus care provoacă leziuni în aparatul respirator, la oameni și la animale. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumotrope.

pneumotrop, ~ă [At: DER / P: pne-u~ / Pl: ~i, ~e / E: fr pneumotrope] 1-2 sm, a (Microorganism) care manifestă o afinitate specială pentru țesutul pulmonar și al aparatului respirator căruia îi provoacă leziuni. 3 sm Virus care provoacă leziuni în aparatul respirator, la oameni și la animale.

PNEUMOTRÓP adj.n. (Despre microorganisme) Care manifestă o afinitate specială pentru aparatul respirator. [< fr. pneumotrope, cf. gr. pneumon – plămân, tropos – întoarcere].

PNEUMOTRÓP, -Ă I. adj. (despre microorganisme) cu afinitate specială pentru aparatul respirator. II. s. m. virus care produce leziuni în aparatul respirator. (< fr. pneumotrope)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pneumotróp1 (pne-u-mo-trop) adj. m., pl. pneumotrópi; f. pneumotrópă, pl. pneumotrópe

pneumotróp adj. m. (sil. pne-u-, -trop), pl. pneumotrópi; f. sg. pneumotrópă, pl. pneumotrópe


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PNEUMO- „plămîn, respirație; pulmonar, gazos, respiratoriu”. ◊ gr. pneumon „plămîn” și gr. pneuma „aer, suflu” > fr. pneumo-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. pneumo-.~artrografie (v. artro-, v. -grafie), s. f., artrografie realizată cu substanță de contrast gazoasă; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., pătrundere a aerului în regiunea intracraniană datorită unor fracturi; ~cel (v. -cel1), s. n., cavitate umplută cu gaz; ~cistografie (v. cisto-1, -grafie), s. f., radiografie a vezicii urinare prin utilizarea unei substanțe gazoase de contrast; ~coc (v. -coc), s. m., microb lanceolat și capsulat, agent etiologic al pneumoniei; ~colie (v. -colie2), s. f., prezența de aer sau de gaze de fermentație în colon; ~encefalografie (v. encefalo-, v. -grafie), s. f., metodă radiologică de explorare a sistemului nervos central, în care aerul este utilizat ca mediu de contrast; ~gastroparietografie (v. gastro-, v. parieto-, v. -grafie), s. f., metodă radiologică de evidențiere a pereților gastrici, prin realizarea unui contrast artificial intragastric și extragastric, utilizînd aerul ca mediu de contrast; ~graf (v. -graf), s. n., aparat pentru înregistrarea amplitudinii și a frecvenței mișcărilor respiratorii; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Înregistrare a mișcărilor respiratorii cu ajutorul pneumografului. 2. Radiografie a unei regiuni anatomice după injectarea cu aer sau cu gaz; ~lit (v. -lit1), s. n., concrețiune solidă depistată în parenchimul pulmonar; ~liză (v. -liză), s. f., operație chirurgicală de eliberare a plămînului prin secționarea aderențelor pleurale; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază bolile plămînului; ~mamografie (v. mamo-, v. -grafie), s. f., radiografie a sînilor după injectarea unei substanțe de contrast gazoase în regiunea retromamară; ~metru (v. -metru1), s. n., manometru respirator; ~mielografie (v. mielo-, v. -grafie), s. f., mielografie utilizînd aerul ca mijloc de contrast; ~patie (v. -patie), s. f., maladie pulmonară; ~pexie (v. -pexie), s. f., fixare chirurgicală a plămînului de peretele toracic; ~pielografie (v. pielo-, v. -grafie), s. f., explorare radiologică a aparatului urinar, după insuflarea cu aer în ureter, bazinet și calice; ~ragie (v. -ragie), s. f., infiltrație de sînge în țesutul pulmonar; ~rahie (v. -rahie), s. f., introducere de aer prin puncții lombare în canalul rahidian pentru explorarea acestuia și a ventriculilor cerebrali; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., sclerozare pulmonară; ~tahograf (v. taho-, v. -graf), s. n., aparat utilizat în pneumotahografie; ~tahografie (v. -taho-, v. -grafie), s. f., înregistrarea frecvenței și a amplitudinii respirației în funcție de timp; ~tahogramă (v. taho-, v. -gramă), s. f., diagramă obținută la pneumotahograf; ~terapie (v. -terapie), s. f., metodă terapeutică aplicată în bolile pulmonare, constînd în inspirarea de aer comprimat sau rarefiat; sin. pneumatoterapie; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizie pulmonară realizată în scop terapeutic; ~trop (v. -trop), adj., (despre microorganisme) care manifestă o afinitate deosebită pentru țesutul pulmonar.

Intrare: pneumotrop (adj.)
pneumotrop2 (adj.) adjectiv
  • silabație: pne-u-mo-trop info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pneumotrop
  • pneumotropul
  • pneumotropu‑
  • pneumotro
  • pneumotropa
plural
  • pneumotropi
  • pneumotropii
  • pneumotrope
  • pneumotropele
genitiv-dativ singular
  • pneumotrop
  • pneumotropului
  • pneumotrope
  • pneumotropei
plural
  • pneumotropi
  • pneumotropilor
  • pneumotrope
  • pneumotropelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pneumotrop (adj.)

  • 1. (Despre microorganisme) Care manifestă o afinitate specială pentru țesutul pulmonar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: