plătică² sf [At: ENC. ROM. / Pl: ~ici / E: nct] Arbore din familia leguminoaselor, originar din America de Nord, înalt până la 30 m, cu coroana rară și cu spini mari ramificați pe ramuri (și pe tulpină), cu frunzele compuse din foliole mici, ovale și cu florile mici, verzui, grupate în panicule, cultivat și la noi pentru a forma perdele de protecție, garduri vii etc. Si: glădiță, (reg) roșcovar, roșcov-sălbatic (Gleditschia triacanthus).