9 definiții pentru plăcintioară
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
plăcintioară sf [At: I. BOTEZ, ȘC. 112 / V: (reg) ~nci~ / Pl: ~re / E: plăcintă1 + -ioară] (Șhp) 1-2 Plăcințică (1-2).
plăcincioară sf vz plăcintioară
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PLĂCINCIOARĂ, plăcincioare, s. f. (Regional) Plăcintuță. Ce-aduci, puică, de mîncat? Plăcincioare cu groșcior. I. CR. II 301.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PLĂCINCIOARĂ, plăcincioare, s. f. (Reg.) Plăcintuță. – Din plăcintă + suf. -ioară.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
plăcintioară (rar) (desp. -tioa-) s. f., g.-d. art. plăcintioarei; pl. plăcintioare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
plăcintioară (rar) (-tioa-) s. f., g.-d. art. plăcintioarei; pl. plăcintioare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
plăcintioară s. f., g.-d. art. plăcintioarei; pl. plăcintioare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PLĂCINTIOARĂ s. v. plăcințică.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
plăcintioară s. v. PLĂCINȚICĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -tioa-ră
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
plăcintioară, plăcintioaresubstantiv feminin
- 1. Plăcintuță, plăcințică. DLRLCsinonime: plăcintuță plăcințică
- Ce-aduci, puică, de mîncat? Plăcincioare cu groșcior. I. CR. II 301. DLRLC
-
etimologie:
- plăcintă + sufix -ioară. DLRM