12 definiții pentru planare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

planare2 sf [At: IOANOVICI, TEHN. 303 / Pl: ~nări / E: plana2] 1 Prelucrare a suprafeței unor obiecte prin așchiere sau prin deformare plastică, pentru a o face netedă, plană. 2 Nivelare a unui teren.

planare1 sf [At: DL / Pl: ~nări / E: plana1] 1 Plutire sau menținere în aer a unei păsări cu aripile aproape nemișcate. 2 Plutire în aer a unui planor cu motorul oprit. 3 Zbor cu motorul oprit al unui avion. 4 Coborâre al unui avion cu motorul redus sau oprit și cu viteză redusă, pe o traiectorie cu pantă mică. 5 (Rar) Dominare a lucrurilor sau a ființelor din jur datorită înălțimii. 6 (Fig) Ridicare deasupra tuturor prin importanță, superioritate etc. 7 (Fig) Iminență.

PLANÁRE2, planări, s. f. Acțiunea de a plana2 și rezultatul ei. – V. plana2.

PLANÁRE2, planări, s. f. Acțiunea de a plana2 și rezultatul ei. – V. plana2.

PLANÁRE1, planări, s. f. Acțiunea de a plana1 și rezultatul ei; plutire. – V. plana1.

PLANÁRE1, planări, s. f. Acțiunea de a plana1 și rezultatul ei; plutire. – V. plana1.

PLANÁRE, planari, s. f. Acțiunea de a plana. 1. (Despre păsări) Plutire cu aripile întinse. ♦ Plutire a unui avion sau a unui planor fără a fi antrenat de un motor. V. plana (1). 2. Prelucrare a suprafeței unui obiect sau a unui teren pentru a o face plană. V. plana (3).

PLANÁRE s.f. Acțiunea de a plana și rezultatul ei; plutire. [< plana].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

planáre s. f., g.-d. art. planắrii; pl. planắri

planáre (plutire, prelucrare) s. f., g.-d. art. planării; pl. planări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLANARE s. plutire, zbor. (~ păsărilor în văzduh.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PLANARE a) plutire în aer cu un aparat de zbor fără ajutorul unui motor; b) coborâre a unei aeronave fără motor (sau redus) pe o traiectorie cu pantă foarte mică și cu viteză redusă.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

planare, planări s. f. (tox.) senzație de zbor, detașare și letargie care se instalează după flash la consumatorii de heroină.

Intrare: planare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • planare
  • planarea
plural
  • planări
  • planările
genitiv-dativ singular
  • planări
  • planării
plural
  • planări
  • planărilor
vocativ singular
plural