13 definiții pentru plivit (plivire; -uri) pleit plevit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLIVÍT1, plivituri, s. n. Plivire. – V. plivi.

PLIVÍT1, plivituri, s. n. Plivire. – V. plivi.

plivit1 sn [At: ECONOMIA, 46/19 / V: (reg) pleit, plev~, pri~ / Pl: ~uri / E: plivi] 1 Curățare de buruieni, prin mijloace manuale, mecanice sau chimice a unui teren cultivat sau a unor plante cultivate Si: plivire (1), (rar) pliveală (1), (îrg) plevilă1 (1), (înv) plivitură (1), (reg) plămizit (1). 2 Operație agrotehnică prin care se realizează această curățare Si: (rar) pliveală (2), (îrg) plevilă1 (2), (înv) plivitură (2), (reg) pălămizit (2). 3 Timp când se efectuează această curățare Si: (rar) pliveală (3), (îrg) plevilă1 (3), (înv) plivitură (3), (reg) pălămizit (3). 4 Distrugere a buruienilor prin smulgere sau prin tăiere. 5 Smulgere sau tăiere a buruienilor pentru a le distruge. 6 Curățire a viței de vie, a plantelor și a pomilor de cârcei, de frunze inutile și de lăstari Si: copilire, copilit, (rar) pliveală (4), (îrg) plevilă1 (4).

plivit2, ~ă [At: ODOBESCU, S. III, 173 / Pl: ~iți, ~e / E: plivi] 1 a (D. plante sau terenuri cultivate) Curățat de buruieni. 2 a (D. plante de cultură sau părți ale lor) Curățat de cârcei, de lăstari, de frunze etc. care sunt de prisos. 3 sf (Reg) Legătură la snopul de grâu.

PLIVÍT1 s. n. Plivire. Se începe prășitul de trei ori la fiecare plantă și numai o dată plivitul. I. IONESCU, M. 357.

PLIVÍT2, -Ă, pliviți, -te, adj. 1. (Despre terenuri cultivate și despre culturi) Curățat de buruieni. În locul straturilor plivite, cucuta crescuse naltă cît casa. CONTEMPORANUL, VI 107. ◊ Fig. Dicționarului [Societății Academice] cel cu vorbe numai plivite, alese și mai cu seamă croite de pe curata lățime. ODOBESCU, S. III 173. 2. (Despre pomi sau vița de vie) Curățat de lăstarii și de cîrceii de prisos.

plivít, -ă adj. Curățat de buruĭene. Fig. Cĭoplit. Adv. A vorbi plivit, a vorbi delicat (V. buruĭenos). S. n., pl. urĭ. Acțiunea de a plivi de multe orĭ: plivitu buruĭenilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plivít s. n., pl. plivíturi

plivít s. n., pl. plivíturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLIVÍT s. 1. v. plivire. 2. copilire, copilit, (rar) pliveală, (înv. și reg.) plevilă. (~ul viței de vie.)

PLIVIT s. (AGRIC.) 1. plivire, (rar) pliveală, (înv. și reg.) plevilă, (reg.) pălămizit, (înv.) plivitură. (~ buruienilor de pe un teren cultivat.) 2. copilire, copilit, (rar) pliveală, (înv. și reg.) plevilă. (~ viței de vie.)

Intrare: plivit (plivire; -uri)
plivit (plivire; -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plivit
  • plivitul
  • plivitu‑
plural
  • plivituri
  • pliviturile
genitiv-dativ singular
  • plivit
  • plivitului
plural
  • plivituri
  • pliviturilor
vocativ singular
plural
pleit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
plevit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)