plivit¹ sn [At: ECONOMIA, 46/19 / V: (reg) pleit, plev~, pri~ / Pl: ~uri / E: plivi] 1 Curățare de buruieni, prin mijloace manuale, mecanice sau chimice a unui teren cultivat sau a unor plante cultivate Si: plivire (1), (rar) pliveală (1), (îrg) plevilă¹ (1), (înv) plivitură (1), (reg) plămizit (1). 2 Operație agrotehnică prin care se realizează această curățare Si: (rar) pliveală (2), (îrg) plevilă¹ (2), (înv) plivitură (2), (reg) pălămizit (2). 3 Timp când se efectuează această curățare Si: (rar) pliveală (3), (îrg) plevilă¹ (3), (înv) plivitură (3), (reg) pălămizit (3). 4 Distrugere a buruienilor prin smulgere sau prin tăiere. 5 Smulgere sau tăiere a buruienilor pentru a le distruge. 6 Curățire a viței de vie, a plantelor și a pomilor de cârcei, de frunze inutile și de lăstari Si: copilire, copilit, (rar) pliveală (4), (îrg) plevilă¹ (4).

plivit², ~ă [At: ODOBESCU, S. III, 173 / Pl: ~iți, ~e / E: plivi] 1 a (D. plante sau terenuri cultivate) Curățat de buruieni. 2 a (D. plante de cultură sau părți ale lor) Curățat de cârcei, de lăstari, de frunze etc. care sunt de prisos. 3 sf (Reg) Legătură la snopul de grâu.

PLIVÍT¹ s. n. Plivire. Se începe prășitul de trei ori la fiecare plantă și numai o dată plivitul. I. IONESCU, M. 357.

PLIVÍT², -Ă, pliviți, -te, adj. 1. (Despre terenuri cultivate și despre culturi) Curățat de buruieni. În locul straturilor plivite, cucuta crescuse naltă cît casa. CONTEMPORANUL, VI 107. ◊ Fig. Dicționarului [Societății Academice] cel cu vorbe numai plivite, alese și mai cu seamă croite de pe curata lățime. ODOBESCU, S. III 173. 2. (Despre pomi sau vița de vie) Curățat de lăstarii și de cîrceii de prisos.

plivít, -ă adj. Curățat de buruĭene. Fig. Cĭoplit. Adv. A vorbi plivit, a vorbi delicat (V. buruĭenos). S. n., pl. urĭ. Acțiunea de a plivi de multe orĭ: plivitu buruĭenilor.

pleit sn vz plivit¹

plevit sn vz plivit¹

privit² sn vz plivit¹

plivít s. n., pl. plivíturi

plivít s. n., pl. plivíturi

PLIVÍT s. 1. v. plivire. 2. copilire, copilit, (rar) pliveală, (înv. și reg.) plevilă. (~ul viței de vie.)

PLIVIT s. (AGRIC.) 1. plivire, (rar) pliveală, (înv. și reg.) plevilă, (reg.) pălămizit, (înv.) plivitură. (~ buruienilor de pe un teren cultivat.) 2. copilire, copilit, (rar) pliveală, (înv. și reg.) plevilă. (~ viței de vie.)