PLICI¹ interj., (2) pliciuri, s. n. 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de apă când se lovește de un obiect solid, de o lovitură (aplicată cuiva pe piele) etc.; pleosc. 2. S. n. Paletă cu coadă lungă pentru omorât muște, țânțari etc. – Onomatopee.

plici¹ i [At: PANN, P. V. III, 29²/28 / E: fo] 1 Cuvânt care imită zgomotul produs de apă când se izbește sau este izbită de un corp solid. 2 Cuvânt care imită zomotul produs de o lovitură aplicată cuiva pe piele. 3 Cuvânt care imită zgomotul produs de un sărut. 4 (Reg; îlav) Cât ai zice ~ Într-o clipă Si: îndată, numaidecât.

PLICI¹ interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de apă când se lovește de un obiect solid, de o lovitură (aplicată cuiva pe piele) etc.; pleosc. – Onomatopee.

PLICI interj. Onomatopee care redă sunetul produs de apă cînd se lovește de un obiect solid, de o lovitură dată cuiva, de dezlipirea buzelor după ce au sărutat etc. Cînd Cuza l-a făcut... ministru a plîns și – plici! I-a sărutat mîna. PAS, L. I 41. Tu să mă bați, zici?... Na dar, plici! PANN, P. V. III 29. ◊ (Cu prelungirea vocalei din mijloc) Mătușa Dana... se umflă de necaz odată, și: pliiici!... plesni în două. VISSARION, B. 177.

PLICI interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs la lovirea cu palma pe piele, de pleoscăitul apei când se lovește de ceva tare etc.). /Onomat.

plici! int. exprimă sgomotul lovirii subite: plici! o palmă. [Onomatopee].

plicĭ, interj. care arată pleoscăitu uneĭ palme micĭ pe obraz orĭ a degetuluĭ mijlociŭ proptit pe policar și izbit apoĭ de palmă orĭ cu a uneĭ peticĭ cînd scuturĭ colbu. V. leop.

plici² interj.

plici¹ interj.

plici interj.

plici interj. – Imită zgomotul bălăcitului sau al baterii din palme. Creație expresivă, cf. pleosc (Iordan, BF, II, 186). – Der. pliciui, vb. (a pocni din bici, a plesni).