PLICI interj. Onomatopee care redă sunetul produs de apă cînd se lovește de un obiect solid, de o lovitură dată cuiva, de dezlipirea buzelor după ce au sărutat etc. Cînd Cuza l-a făcut... ministru a plîns și – plici! I-a sărutat mîna. PAS, L. I 41. Tu să mă bați, zici?... Na dar, plici! PANN, P. V. III 29. ◊ (Cu prelungirea vocalei din mijloc) Mătușa Dana... se umflă de necaz odată, și: pliiici!... plesni în două. VISSARION, B. 177.