pleură¹ sf [At: AMFILOHIE, G. F. 257^r/11 / V: (rar) pleoră, (înv) plevră / A și: (rar) pleură / P: ple-u~ / Pl: ~re / E: it pleura, lat pleura, fr pléura] Membrană seroasă care învelește plămânii și, în continuare, căptușește pereții cavității toracice.

PLEURĂ, pleure, s. f. Fiecare dintre cele două membrane seroase care căptușesc cele două părți ale cavității toracice și cei doi plămîni, la om și la unele animale. – Pronunțat: ple-u-.

PLEURĂ s.f. Membrană seroasă a plămînului. [< it. pleura, cf. fr. plèvre < gr. pleura – coastă].

PLEURĂ s. f. membrană seroasă a plămânului. (< lat., gr., it. pleura, fr. pleure)

PLEURĂ ~e f. Membrană seroasă care acoperă pereții cavității toracice și plămânii. [Sil. ple-u-] /<lat., ngr., it. pleura, fr. pleure

*pléură saŭ pléŭră f., pl. e (vgr. pleurá, coastă). Anat. Membrana seroasă care căptușește peptu pin ăuntru și învălește plămîniĭ. – Și plevră (fr. plevre, după ngr.).

pleoră sf vz pleură¹

plevră sf vz pleură¹ corectat(ă)

plevră f. Anat. membrană ce tapițeazâ interiorul pieptului și înfășură plămânii.

*plévră, V. pleŭră.

pleură (desp. ple-u-) s. f., g.-d. art. pleurei; pl. pleure

pleură (ple-u-) s. f., g.-d. art. pleurei; pl. pleure

pleură s. f. (sil. ple-u-), g.-d. art. pleurei; pl. pleure

pleură (e-u)

pleură, -re.