PLESCAVIȚĂ, plescavițe, s. f. (Pop.) 1. Numele unor boli de piele care se manifestă prin bube, răni, puroi; spuzeală, erupție. 2. (Bot.; în forma plescaiță) Plantă erbacee cu frunze ovale, târâtoare, cu flori albe, care crește prin locuri umede și umbroase (Malachium aquaticum). [Var.: plescaiță s. f.] – Din sb. pljuskavice.

plescaviță sf [At: POLIZU / V: (reg) plăs~, ~aiță, ~aniță, ~căiță, ~căjiță, ~căniță (Pl: ~iți), ~căviță, pleșcaiță, pleșc~ / Pl: ~țe / E: srb pljuskavice] 1 (Mpp) Boală de piele caracterizate prin erupții, eczeme etc., în special pe picioare sau în jurul gurii. 2 (Pop; ccr) Erupție, eczemă etc. care apare ca urmare a plescăviței (1) Vz spuzeală. 3 (Pan; reg; csc; îf plescaniță) Părticele lemnoase rămase în fuiorul de cânepă. 4 (Reg) Plantă erbacee cu frunze ovale, cu tulpina întinsă pe pământ și cu flori albe, care crește prin locuri umede și umbroase (Malachium aquaticum). 5 (Bot; reg; îf plescaiță, pleșcaiță) Șopârlaiță-albă (Parnassia palustris). 6 (Bot; reg) Gușa-porumbului (Cucubalous baccifer). 7 (Reg; îc) ~-roșie Arăriel (Cynoglossum officinale). 8 (Orn; reg; îf pleșcaiță) Codobatură (Motacilla alba).

PLESCAVIȚĂ, plescavițe, s. f. (Pop.) 1. Numele unor boli de piele care se manifestă prin bube, răni, puroi; spuzeală, erupție. 2. (Bot.; în forma plescaiță) Plantă erbacee cu frunze ovale, târâtoare, cu flori albe, care crește prin locuri umede și umbroase (Malachium aquaticum). [Var.: plescaiță s. f.] – Din scr. pljuskavice.

PLESCAVIȚĂ s. f. Numele popular al unor boli de piele care produc bube, răni, puroi; spuzeală, erupție. (Cu pronunțare regională) Întîi i-a ieșit o plescaghiță, era cît un pitac, și de ce-o scărpina, de ce se lățea. VLAHUȚĂ, la TDRG. – Variante: plescaită, plescaniță (I. CR. III 142) s. f.

plescaviță f. bășicuțe pe fluierele picioarelor din cari apoi se fac răni. [Serb. PLĬUSKAVIȚE].

plescáviță și -áiță f., pl. e (sîrb. [bg.] pleskavica, ploaĭe cu beșicĭ, pljuskavice, plescaiță, d. pleskati și pljuskati, a pleoscăi, pljuštati, a ploŭa cu cofa. Cp. cu prahaviță). Numele maĭ multor boale de pele (eczemă, impetigo ș. a.). Bucov. Numele unor plante cariofilee (cucúbalus báccifer [numită și gușa porumbuluĭ] și maláchium aquáticum).

plăscaviță sf vz plescaviță

plescaiță sf vz plescaviță

plescaniță sf vz plescaviță

plescăiță sf vz plescaviță

plescăjiță sf vz plescaviță

plescăniță² sf vz plescaviță

plescăviță sf vz plescaviță

pleșcaiță^[1] sf vz plescaviță corectat(ă)

pleșcaviță sf vz plescaviță

PLESCANIȚĂ s. f. v. plescaviță.

plescaviță (pop.) s. f., g.-d. art. plescaviței; pl. plescavițe

plescaviță (pop.) s. f., g.-d. art. plescaviței; pl. plescavițe

plescaviță s. f., g.-d. art. plescaviței; pl. plescavițe

PLESCAVIȚĂ s. v. alergie, anafilaxie, erupție, exantem.

plescaviță s. v. ALERGIE. ERUPȚIE. EXANTEM.

PLESCAIȚĂ s. v. gușa-porumbelului, scânteioară, scânteiuță, șopârlaiță, șopârlică, șopârliță.

plescaiță s. v. GUȘA-PORUMBELULUI. SCÎNTEIOARĂ. SCÎNTEIUȚĂ. ȘOPÎRLAIȚĂ. ȘOPÎRLICĂ. ȘOPÎRLIȚĂ.

plescaviță (plescavițe), s. f. – 1. Eczemă, erupție. – 2. Diferite plante: Malachium aquaticum, Cynoglossum officinale, Cucuballus baccifer etc. – Var. plesca(gh)iță. Bg., sb. pljuskavica (Tiktin).

plescaviță, plescavițe, s.f. 1. (pop.) nume dat mai multor boli de piele caracterizate prin erupții, eczeme, bube, puroi, răni; spuzeală. 2. (reg.; cu sens colectiv, în forma „plercaniță”) părticele lemnoase rămase în fuiorul de cânepă. 3. (reg.) plantă erbacee cu frunze ovale, cu tulpina întinsă pe pământ și cu flori albe. 4. (reg.; în forma „plescaiță”) mică plantă cu flori mari albe și cu fructul o capsulă; șopârliță albă. 5. (reg.) plantă erbacee cu frunze opuse și ascuțite, cu flori albe-verzui și cu fructe ca niște bobițe negre; gușa-porumbelului. 6. (reg.; în forma „pleșcaiță”) codobatură (mică pasăre migratoare, care trăiește pe marginea apelor, cu coada lungă, mereu mișcătoare).