16 definiții pentru pleoștit pleștit plioștit ploștit pluștit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLEOȘTÍT, -Ă, pleoștiți, -te, adj. 1. Lăsat într-o parte sau în jos; deplasat, deformat; turtit, strivit. ♦ Aplecat prin dărăpănare, distrugere, năruire. 2. Fig. (Fam.) Abătut, deprimat, descurajat, dezumflat. – V. pleoști.

PLEOȘTÍT, -Ă, pleoștiți, -te, adj. 1. Lăsat într-o parte sau în jos; deplasat, deformat; turtit, strivit. ♦ Aplecat prin dărăpănare, distrugere, năruire. 2. Fig. (Fam.) Abătut, deprimat, descurajat, dezumflat. – V. pleoști.

pleoștit, ~ă [At: ANON. CAR. / V: (înv) pleș~ (reg) plio~, plo~, pluș~ / Pl: ~iți, ~e / E: pleoști] 1 a Lăsat într-o parte sau în jos sub presiunea unei greutăți. 2 a (Pex) Deformat. 3 a Turtit. 4 sm (Reg) Epitet dat unui om cu nasul mic și turtit Si: (reg) plut. 5 a (Olt; îf pluștit) Culcat la pământ Si: întins. 6 a (Fig; fam) Care și-a pierdut vigoarea, entuziasmul sau buna dispoziție Si: abătut, deprimat, istovit.

PLEOȘTÍT, -Ă, pleoștiți, -te, adj. 1. (Despre unele părți ale corpului) Care și-a pierdut forma sau poziția normală, care atîrnă fără vlagă, bleg, aplecat în jos. Din cocîrjat cum era, se aplecase și mai mult; avea umerii pleoștiți, mîinile lipsite de vlagă. MIHALE, O. 526. Avea urechile pleoștite și un mic smoc de barbă. CĂLINESCU, E. O. I 19. Negoiță apuca de urechile pleoștite și trăgea din răsputeri. GALACTION, O. I 295. 2. (Mai ales despre pălării) Lăsat în jos, deformat, lăbărțat, turtit. Și moșneagul rămase așa... cu pălăria pleoștită trasă pînă peste urechi. SADOVEANU, O. III 571. Cînd îl vedea trist și umil. cu șapca pleoștită și cravata strîmbă, îi venea să țipe, să-l zgîlțîie și să-l zgîrie. BART, E. 240. Sub pălăria lui de paie, cu borduri largi și pleoștite... vechilul lui Leonida stă cu mîinile în buzunar. VLAHUȚĂ, O. A. 368. ◊ (Prin analogie, despre acoperișul caselor sau despre clădiri) O biserică de lemn, văruită pe din afară, pleoștită, joasă și cu ochiuri mici de fereastră. CĂLINESCU, E. 31. Casa văduvei vine chiar peste drum de bisericuța bătrînă, pleoștită și dărăpănată. REBREANU, I. 11. Într-un fund de mahala văd o cocioabă veche, pleoștită, îngropată în pămînt pînă la ferești. VLAHUȚĂ, O. A. II 92. 3. Fig. (Despre persoane) Deprimat, abătut, descurajat. Florica... stătea tot așa de pleoștită ca și dînsul. REBREANU, I. 25. Ion fugi pleoștit ca cînele cărui, în loc de-un os, i se aruncă o piatră. GALAN, N. II 215.

pleoștít, -ă adj. (eo dift.). Turtit, lăsat în jos: pălărie pleoștită pe-o ureche. Bleg: urechĭ pleoștite. Scund, jos, tupilat: o casă pleoștită.

pleștit, ~ă a vz pleoștit

plioștit, ~ă a vz pleoștit

ploștit, ~ă a vz pleoștit

pluștit, ~ă a vz pleoștit

pleoștésc (eo dift.) v. tr. (sîrb. pljoštiti, ploštiti, plosniti, a turti; bg. plĭuštĭy, rut. pliúštiti, rus. ploščitĭ, plĭuščitĭ, plĭúsnitĭ, pol. plaszczyc, ceh. ploštiti. V. plesnesc, bleojdesc, bleștesc). Turtesc, fac să se lase în jos orĭ la o parte: pălăria pleoștită (Sadov. VR. 1911, 1, 14), greutatea zăpeziĭ a pleoștit acoperișu, acoperișu s’a pleoștit. – În Maram. pleștesc, în Ban. Olt. pluștesc. V. tăpșesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plioștít adj. m., pl. plioștíți; f. sg. plioștítă, pl. plioștíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLEOȘTÍT adj. v. clăpăug.

PLEOȘTÍT adj. v. abătut, amărât, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, supărat, trist.

PLEOȘTIT adj. atîrnat, bleg, blegit, clăpăug, lăsat, (pop.) blegoșat, (prin Olt.) bleonc, (Mold. și Transilv.) dăbălăzat, (prin Transilv.) plecozat, (fam.) bleojdit. (Cu urechile ~.)

pleoștit adj. v. ABĂTUT. AMĂRÎT. DEPRIMAT. DESCURAJAT. INDISPUS. ÎNDURERAT. ÎNTRISTAT. MÎHNIT. NECĂJIT. SUPĂRAT. TRIST.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pleoștít, -ă, pleostiți, -te, adj. – Lăsat într-o parte, teșit, turtit. – Din pleoști.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pleoștit, -ă, pleoștiți, -te adj. abătut, descurajat, deprimat

Intrare: pleoștit
pleoștit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pleoștit
  • pleoștitul
  • pleoștitu‑
  • pleoști
  • pleoștita
plural
  • pleoștiți
  • pleoștiții
  • pleoștite
  • pleoștitele
genitiv-dativ singular
  • pleoștit
  • pleoștitului
  • pleoștite
  • pleoștitei
plural
  • pleoștiți
  • pleoștiților
  • pleoștite
  • pleoștitelor
vocativ singular
plural
pleștit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pleștit
  • pleștitul
  • pleștitu‑
  • plești
  • pleștita
plural
  • pleștiți
  • pleștiții
  • pleștite
  • pleștitele
genitiv-dativ singular
  • pleștit
  • pleștitului
  • pleștite
  • pleștitei
plural
  • pleștiți
  • pleștiților
  • pleștite
  • pleștitelor
vocativ singular
plural
plioștit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plioștit
  • plioștitul
  • plioștitu‑
  • plioști
  • plioștita
plural
  • plioștiți
  • plioștiții
  • plioștite
  • plioștitele
genitiv-dativ singular
  • plioștit
  • plioștitului
  • plioștite
  • plioștitei
plural
  • plioștiți
  • plioștiților
  • plioștite
  • plioștitelor
vocativ singular
plural
ploștit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pluștit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)