18 definiții pentru plată


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLÁTĂ, plăți, s. f. 1. Faptul de a plăti o sumă de bani datorată; achitare. ♦ Sistem, mod după care se plătește. 2. Sumă de bani dată cuiva pentru munca depusă, drept contravaloare a unui obiect cumpărat, a folosinței unui lucru etc. 3. Răsplată, recompensă (morală) dată cuiva pentru faptele sale bune; pedeapsă pentru fapte rele. ◊ Expr. A-și lua plata = a-și primi pedeapsa cuvenită. A se duce (sau a pleca, a merge etc.) în plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a se duce (sau a pleca, a merge etc.) unde vrea, unde știe, unde-i place. A lăsa (pe cineva) în plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a nu se mai ocupa de cineva, a lăsa în voia sorții, a lăsa în pace. – Din sl. plata.

PLÁTĂ, plăți, s. f. 1. Faptul de a plăti o sumă de bani datorată; achitare. ♦ Sistem, mod după care se plătește. 2. Sumă de bani dată cuiva pentru munca depusă, drept contravaloare a unui obiect cumpărat, a folosinței unui lucru etc. 3. Răsplată (morală) cu care cineva este recompensat pentru faptele sale bune; pedeapsă care se dă cuiva pentru fapte rele. ◊ Expr. A-și lua plata = a-și primi pedeapsa cuvenită. A se duce (sau a pleca, a merge etc.) în plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a se duce (sau a pleca, a merge etc.) unde vrea, unde știe, unde-i place. A lăsa (pe cineva) în plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a nu se mai ocupa de cineva, a lăsa în voia sorții, a lăsa în pace. – Din sl. plata.

PLÁTĂ, plăți, s. f. 1. Faptul de a plăti o sumă de bani datorată; achitare (2). Prin urmare, îți poroncesc, în numele Convenției, să te supui îndată la plata contribuției. ALECSANDRI, T. I 258. Cînd la plată?... vrea să-mi mănînce dreptul. id. ib. 216. ◊ (Urmat de determinări arătînd modul în care se plătește) Plată în natură.Ordonanță de plată v. ordonanță. ♦ (Articulat, cu valoare de interjecție) Apel prin care, într-un local public, consumatorul anunță că e gata să plătească costul consumației. 2. Ceea ce se plătește, sumă de bani dată cuiva drept echivalent al unei munci, drept contravaloare a unui obiect cumpărat, a folosinței unui lucru etc. Portarul îi ceru plata camerei înainte. C. PETRESCU, C. V. 39. Lăutarii... se sculară, cerînd plata de la George. REBREANU, I. 38. Noi n-am avut de gînd să luăm plată de la drumețul străin pentru mîncărea ce i-am dat. CREANGĂ, O. A. 267. ◊ Loc. adj. Cu plată = cu bani. Ia-ți, bădiță, cal cu plată, și mai vin la noi vreodată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 105. ◊ (Învechit) Plata cizmelor = indemnizație care se plătea odinioară cuiva ca echivalent pentru o muncă. Aprozii slujeau ca taxidari și împlinitori de datorii. Ei primeau pentru osteneala lor un dar în bani ce se numea plata cizmelor. BĂLCESCU, O. I 18. 3. Răsplată (morală) prin care cineva este recompensat pentru faptele cele bune sau pedeapsă primită pentru faptele rele. Nici o faptă, fără plată. CREANGĂ, P. 28. Căci nu sînt un vînători Să pîndesc cînd ai să zbori Și să-ți dau eu ție plată Cu un fulger de săgeată. ALECSANDRI, P. P. 373. ◊ Expr. A-și lua plata = a-și lua pedeapsa cuvenită. În plata domnului (sau a lui dumnezeu) = a) (în legătură cu verbe de mișcare) unde vrea, unde știe, unde-i place. Să-l fi lăsat să se ducă în plata domnului cu struguri cu tot. DUMITRIU, N. 223. Mergeți în plata lui dumnezeu sfîntul. RETEGANUL, P. V 42. I-a spus să se suie în pod să-și aleagă de acolo o ladă, care i-a plăcea și să se ducă în plata lui dumnezeu. CREANGĂ, P. 293; b) (în legătură cu verbul «a lăsa») în voia soartei, în pace. Nu voia să muncească nimic oamenii îl lăsau în plata domnului. SADOVEANU, O. VII 358. Nițule, lasă-l în plata lui dumnezeu. ALECSANDRI, T. 1533.

PLÁTĂ plăți f. 1) Achitare a unei datorii (bănești). 2) Contravaloare a unei mărfi. ◊ Cu ~ cu bani. 3) Recompensă pentru un serviciu. ~ în bani. ~ în natură. 4) Răsplată dată cuiva pentru faptele sale (bune sau rele). ◊ A-și lua (sau a-și primi) ~a a fi pedepsit după merit. A lăsa în ~a Domnului a lăsa în pace. [G.-D. plății] /<sl. plata

plată f. 1. acțiunea de a plăti: zi de plată; 2. ceeace se dă spre achitarea unei datorii, leafă, simbrie: cu plată, fără plată; 3. fig. răsplată: a lăsa în plata lui D-zeu. [Abstras din plătì].

plátă f., pl. ățĭ (bg. sîrb. rus. pláta. V. plătesc). Acțiunea de a plăti: a efectua plățile. Ceĭa ce se plătește (datorie orĭ leafă): a lucra cu plată (pentru plată). Răsplată, recompensă: după faptă, și răsplată; a lăsa pe cineva în plata luĭ Dumnezeŭ.

apă plátă s. f.„În rândurile specialiștilor în economie se știe foarte bine – și nu de azi de ieri – că în lume sunt tot mai căutate așa-numitele ape plate, adică ape minerale lipsite de un conținut preponderent de gaz carbonic dizolvat, cu alte cuvinte neacidulate: ape curate, deci, de adâncime [...]” Fl. f.d. ◊ „Regia Autonomă a Apelor Minerale din România a atribuit firmei Flash exploatarea izvoarelor de la Herculane, apă plată foarte bine plătită în Occident.” Lupta 263/96 p. 4; v. și Ev.z. 30 XI 96 p. 12 (trad. din fr. eau plate)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plátă s. f., g.-d. art. plắții; pl. plăți

plátă s. f., g.-d. art. plății; pl. plăți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLÁTĂ s. 1. v. achitare. 2. achitare, depunere, vărsare. (~ ratei în termen.) 3. (înv. și pop.) preț. (Aduceți lucrul și primiți ~.) 4. remunerare, remunerație, retribuire, retribuție, (rar) remunerariu. (Care este ~ pentru munca ta?) 5. v. pedeapsă.

PLA s. 1. achitare, lichidare, onorare, plătire, (înv.) răspundere. (~ unei datorii.) 2. achitare, depunere, vărsare. (~ ratei în termen.) 3. (înv. și pop.) preț. (Aduceți lucrul și primiți ~.) 4. remunerare, remunerație, retribuire, retribuție, (rar) remunerariu. (Care este ~ pentru munca ta?) 5. pedeapsă, răsplată, recompensă, (înv.) răsplătire. (Și-a luat ~ cuvenită pentru faptele sale.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PLATĂ. Subst. Plată, plătire (rar), achitare, lichidare. Plată în rate. Cheltuială, cheltuire; cheltuieli curente; cheltuieli neprevăzute. Bani de buzunar (de cheltuială); bani în numerar, bani gata (buni, lichizi, gheață, peșin, numărați). Remunerare, remunerație, retribuire, retribuție, salariu, onorariu, leafă, lefușoară (dim., fam.), chenzină, simbrie (pop.), simbrioară (dim., pop.); soldă, leafă (înv.); salarizare, salariere (rar). Ajutor financiar (bănesc), subvenție, subvenționare, indemnizație, indemnizare (rar), indemnitate (rar); alocare, alocație; bursă, stipendiu (înv.); pensie, pensioară (dim., fam.); pensie de întreținere (alimentară); rentă viajeră. Răsplată, răsplătire, gratificare, gratificație, recompensă, recompensație (înv.), premiere, premiu. Asigurare, despăgubire, compensare, compensație, recompensă (rar); dușegubină (înv.). Comision. Mită, mituială, mituire, rușfet (turcism înv.), șperț, șperțuială, bacșiș, ciubuc (fig., fam.). Taxă, vamă; contribuție; dare, bir (înv.). Amendă, ștraf (înv.); taxă de locație. Chirie,locație; navlu. Taxare, încasare. Cumpărare; vînzare. Avans, acont, acontare, arvună (pop.), arvunire (pop.). Ramburs, rambursare. Investiție, investire. Împrumut, împrumutare, datorie; credit; cămătărie. Rată, cotă. Cambie, obligă (înv.), bilet de ordin; poliță, vecsel (germanism înv.); notă de plată, bon de plată; chitanță; acreditiv, obligație, cec. Dobîndă, camătă, scont, rentă. Plătitor, platnic, bun (rău) platnic; datornic, debitor; împrumutător; creditor, creanțier (rar), datornic (rar). Cămătar, zaraf (înv.). Adj. Plătitor, platnic. Plătibil. Vb. A plăti, a face plata, a debursa, a achita, a lichida (o datorie, o creanță etc.), a onora (o notă de plată, o poliță etc.). A plăti cu bani gheață (peșin etc.), a deschide punga, a scoate banii din pungă, a desface băierele pungii, a cheltui. A remunera, a retribui, a salariza, a salaria (rar). A acorda (cuiva) ajutor financiar (bănesc), a subvenționa, a acorda (cuiva) o indemnizație, a stipendia (livr.). A răsplăti, a gratifica, a recompensa, a da o recompensă, a premia. A despăgubi, a plăti despăgubiri, a compensa, a indemniza (rar). A mitui, a da mită, a șperțui, a da șperț, a da bacșiș, a da ciubuc. A plăti taxă (vamă, impozit etc.). A plăti amendă. A plăti chirie. A cumpăra; a vinde. A împrumuta, a credita. A se împrumuta, a face datorii, a se îndatora, a se băga în datorii, a se îngloda (a se îneca) în datorii. A avansa, a aconta, a arvuni (pop.). A investi, a face investiții. A rambursa, a da înapoi, a restitui. A plăti dobîndă. Adv. Cu plată; cu taxă. Cu (pe) cheltuiala cuiva. V. bani, impozit, recompensă.

plátă s.f. (reg.) bucată de slănină.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a ciupi la nota de plată expr. (d. ospătari) a încărca în mod fraudulos nota de plată a clientului.

a face plata în natură expr. (d. femei) a accepta întreținerea de raporturi sexuale cu un bărbat.

a face plată nemțească expr. v. a plăti nemțește.

a lăsa (pe cineva) în plata Domnului expr. 1. a lăsa (pe cineva) să-și decidă singur destinul. 2. v. a lăsa în boii lui. 3. v. a lăsa baltă.

plată în natură expr. (d. femei) raport sexual întreținut cu un bărbat.

Intrare: plată
substantiv feminin (F61)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pla
  • plata
plural
  • plăți
  • plățile
genitiv-dativ singular
  • plăți
  • plății
plural
  • plăți
  • plăților
vocativ singular
plural