10 definiții pentru planton


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLANTÓN, plantoane, s. n. Serviciu de pază în interiorul cazărmilor sau al clădirilor militare, executat de ostași neînarmați. ♦ Ostaș care execută un schimb în serviciul de pază de mai sus; p. gener. orice persoană care face de pază într-un loc. ◊ Loc. adv. De planton = de pază, de strajă. – Din fr. planton.

PLANTÓN, plantoane, s. n. Serviciu de pază în interiorul cazărmilor sau al clădirilor militare, executat de ostași neînarmați. ♦ Ostaș care execută un schimb în serviciul de pază de mai sus; p. gener. orice persoană care face de pază într-un loc. ◊ Loc. adv. De planton = de pază, de strajă. – Din fr. planton.

planton sn [At: SANDU-ALDEA, A. M. 223 / Pl: ~oane / E: fr planton] 1 Serviciu de pază în interiorul cazărmilor sau al clădirilor militare, executat de soldați neînarmați. 2 (Pex) Soldat care face serviciu de pază (noaptea) într-un sector limitat al cazărmii ori al unui obiectiv militar. 3 (Pgn) Orice persoană care face de pază într-un loc sau într-o instituție. 4-5 (Îljv) De ~ (Care face) de pază. 6 (Pex) Pază în timpul nopții.

PLANTÓN, plantoane, s. n. (Mai ales în construcție cu verbele «a fi» sau «a face», precedat de prep. «de») Serviciu de pază într-un sector limitat al cazărmii (odinioară și în internatele de elevi). Soldat de planton.Făcea de planton la ușă. I. BOTEZ, ȘC. 108. ♦ Ostaș (sau elev) însărcinat cu serviciul de pază. Cum ai ajuns pînă la mine? Te-au lăsat plantoanele? DEMETRIUS, C. 59. Plantonul umbla ca o umbră prin semiîntunericul camerei, și pasu-i suna regulat ca o limbă de ceasornic. SADOVEANU, O. VI 149. Așa sfătuia pe furiș plantonul de la ușă cu Sandu Hurmuzel. MIRONESCU, S. A. 75.

PLANTÓN s.n. Soldat în serviciu de pază și supraveghere la poarta unei cazărmi, într-un dormitor etc.; serviciul pe care îl îndeplinește acest soldat. [< fr. planton].

PLANTÓN s. n. serviciu de pază a armamentului și materialelor unei subunități, într-un dormitor etc., executat de ostași neînarmați. ◊ ostaș care execută acest serviciu. (< fr. planton)

PLANTÓN ~oáne n. mil. Serviciu de pază în interiorul cazărmilor sau al clădirilor militare, executat de ostași. /<fr. planton

planton m. soldat de serviciu în cazarmă pe lângă un ofițer superior.

*plantón n., pl. oane (fr. planton, d. planter, a planta, a pune de pază). Soldat de serviciŭ pe lîngă un superior saŭ o autoritate militară: doŭă plantoane eraŭ la ușă. Serviciu făcut de acest soldat: a fi de planton. V. santinelă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plantón s. n., pl. plantoáne

plantón s. n., pl. plantoáne

Intrare: planton
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • planton
  • plantonul
  • plantonu‑
plural
  • plantoane
  • plantoanele
genitiv-dativ singular
  • planton
  • plantonului
plural
  • plantoane
  • plantoanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)