Definiția cu ID-ul 931167:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLANTON, plantoane, s. n. (Mai ales în construcție cu verbele «a fi» sau «a face», precedat de prep. «de») Serviciu de pază într-un sector limitat al cazărmii (odinioară și în internatele de elevi). Soldat de planton.Făcea de planton la ușă. I. BOTEZ, ȘC. 108. ♦ Ostaș (sau elev) însărcinat cu serviciul de pază. Cum ai ajuns pînă la mine? Te-au lăsat plantoanele? DEMETRIUS, C. 59. Plantonul umbla ca o umbră prin semiîntunericul camerei, și pasu-i suna regulat ca o limbă de ceasornic. SADOVEANU, O. VI 149. Așa sfătuia pe furiș plantonul de la ușă cu Sandu Hurmuzel. MIRONESCU, S. A. 75.