21 de definiții pentru plașcă pălască plască plasche


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLÁȘCĂ, plăști, s. f. (Reg.) Un fel de plasă de pescuit, asemănătoare cu prostovolul. – Din sl. plastŭ.

PLÁȘCĂ, plăști, s. f. (Reg.) Un fel de plasă de pescuit, asemănătoare cu prostovolul. – Din sl. plastŭ.

plașcă3 sf [At: GLOSAR REG. / Pl: ? / E: nct] (Reg) Trompetă.

plașcă1 sf [At: PSALT. 37 / V: ~ască, ~asche, plească, pleașcă, pălască, pălaș~ / Pl: plăști, ~ște, ~sce, plășci, plești / G-D: (rar) plăștii / E: slv плащь] 1 (Înv) Pelerină lungă Si: hlamidă, mantie. 2 (Înv) Veșmânt lung. 3 (Îvr) Platoșă. 4 (Reg) Plasă de pescuit, asemănătoare prostovolului, cu care se pescuiește de obicei în apele de munte. 5 (Reg; pgn) Prostovol. 6 (Buc) Bandaj. 7 (Reg) Acoperiș al casei. 8 (Reg) Loc în care se păstrează nutrețul pentru vite. 9 (Reg) Obiect care servește la susținerea fagurilor. 10 (Îdt) Praștie (2) de aruncat pietre. 11 (Bot; reg) Crețișoară (Alchemilla vulgaris). 12 (Bot; îc) ~ca-ciobanului Punguliță (Thlaspi arvense).

plașcă2 sf [At: HERODOT (1645), 461 / Pl: plășci, ~șce / E: slv плаща] (Înv) 1 Răsplată. 2 Dar.

plașcă f. 1. plasă de pește; 2. Bot. crețișoare; plașca ciobanului, tășculiță. [Slav. PLAȘTĬ].

1) pláșcă f., pl. ăștĭ și ășcĭ (vsl. plaštĭ). Vechĭ. Mantie.

2) pláșcă f., pl. ășĭ și ășcĭ (d. plasă). Olt. Plasă de prins pește.

pláscă f., pl. ște. O plantă erbacee rozacee care crește pin pășunĭ și livezĭ (alchemilla vulgaris). – Se numește și crețișoară.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pláșcă (reg.) s. f., g.-d. art. plắștii; pl. plăști

pláșcă s. f., g.-d. art. plăștii; pl. plăști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLÁȘCĂ s. v. crețișoară, cuirasă, hlamidă, mantie, năpastă, platoșă, prostovol, răsplată, recompensă.

plașcă s. v. CREȚIȘOARĂ. CUIRASĂ. HLAMIDĂ. MANTIE. PLATOȘĂ. PROSTOVOL. RĂSPLATĂ. RECOMPENSĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pláșcă (plắști), s. f.1. Mantie, veșmînt lung. – 2. (Trans., Olt.) Plasă, fileu de pescuit. – 3. Plantă (Alchemilla vulgaris). – Var. înv. pleașcă. Sl. plaštĭ „mantie” (Cihac, II, 261; Conev 83), cf. sb., cr. plašt, slov. plašč, pol. plaszcz, rus. plaštĭ. Sensul 2 arată că în rom. s-a simțit ca un diminutiv al lui plasă.Der. plășcar, s. m. (Olt., pescar); împlășca, vb. (a pune o haină pe umeri, a purta).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pláșcă2, plășci, s.f. (înv.) răsplată, recompensă, dar.

pláșcă3 s.f. (reg.) trompetă.

pláșcă1, plăști, s.f. (reg.) 1. un fel de plasă de pescuit, asemănătoare cu prostovolul. 2. plantă cu frunzele crețe; crețișoară, tășculiță. 3. (înv.) pelerină lungă, mantie, hlamidă; veșmânt lung. 4. (înv.) platoșă. 5. bandaj, pansament; cataplasmă. 6. acoperișul casei. 7. loc în care se păstrează nutrețul pentru vite. 8. obiect care servește la susținerea fagurilor. 9. (înv.) praștie de aruncat pietre.

Intrare: plașcă
plașcă1 (pl. -ști) substantiv feminin
substantiv feminin (F85)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plașcă
  • plașca
plural
  • plăști
  • plăștile
genitiv-dativ singular
  • plăști
  • plăștii
plural
  • plăști
  • plăștilor
vocativ singular
plural
plașcă2 (pl. -șci) substantiv feminin
substantiv feminin (F74)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plașcă
  • plașca
plural
  • plășci
  • plășcile
genitiv-dativ singular
  • plășci
  • plășcii
plural
  • plășci
  • plășcilor
vocativ singular
plural
pălască
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
plască
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
plasche
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

plașcă pălască plască plasche

  • 1. regional Un fel de plasă de pescuit, asemănătoare cu prostovolul.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: