10 definiții pentru piuitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIUITÓR, -OÁRE, piuitori, -oare, adj. (Despre păsări) Care piuie. ♦ (Despre cântecul păsărilor) Subțire, pițigăiat; scurt și ascuțit. ♦ P. ext. (Despre obiecte) Care scoate sunete ascuțite, cu rezonanțe metalice. [Pr.: pi-u-i-] – Piui + suf. -tor.

PIUITÓR, -OÁRE, piuitori, -oare, adj. (Despre păsări) Care piuie. ♦ (Despre cântecul păsărilor) Subțire, pițigăiat; scurt și ascuțit. ♦ P. ext. (Despre obiecte) Care scoate sunete ascuțite, cu rezonanțe metalice. [Pr.: pi-u-i-] – Piui + suf. -tor.

piuitor, ~oare a [At: CANTEMIR, IST. 48 / P: pi-u-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: piui1 + -tor] 1 (D. păsări) Care piuie (1). 2 (Rar; d. cântecul păsărilor) Pițigăiat. 3 (Pex; d. proiectile) Care scoate sunete ascuțite când străbate aerul. 4 (D. zgomote) Cu rezonanțe metalice.

PIUITÓR, -OÁRE, piuitori, -oare, adj. (Despre cîntecul păsărilor) Scurt, des repetat și ascuțit. Păsări c-un viers nepomenit de subțire și de piuitor. DELAVRANCEA, S. 90.

piuitor a. pițigăit: glas piuitor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

piuitór (pi-u-i-) adj. m., pl. piuitóri; f. sg. și pl. piuitoáre

piuitór adj. m. (sil. pi-u-), pl. piuitóri; f. sg. și pl. piuitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PIUITÓR adj. v. țiuitor.

PIUITÓR adj. v. ascuțit, pițigăiat, subțire.

PIUITOR adj. șuierător, țiuitor, vîjîitor. (Zgomot ~.)

piuitor adj. v. ASCUȚIT. PIȚIGĂIAT. SUBȚIRE.

Intrare: piuitor
piuitor adjectiv
  • silabație: pi-u-
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piuitor
  • piuitorul
  • piuitoru‑
  • piuitoare
  • piuitoarea
plural
  • piuitori
  • piuitorii
  • piuitoare
  • piuitoarele
genitiv-dativ singular
  • piuitor
  • piuitorului
  • piuitoare
  • piuitoarei
plural
  • piuitori
  • piuitorilor
  • piuitoare
  • piuitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)