31 de definiții pentru piuă pivă pia


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÍUĂ, pive, s. f. 1. Instalație sau mașină folosită pentru împâslirea țesăturilor de lână într-un mediu cald și umed. 2. Vas de lemn, de metal sau de piatră de diverse forme și mărimi, cu pereții și cu fundul gros, în care se pisează diverse substanțe sau corpuri solide. 3. Parte a șteampului în care se mărunțește un minereu. 4. Scobitură în piesa unei instalații, care servește la fixarea sau la rotirea altei piese din instalația respectivă. 5. (Înv. și reg.) Mortier. 6. (Pop.; în expr.) A se pune piua (sau în piuă) = a se ghemui pentru a servi ca treaptă cuiva care vrea să ajungă la un loc înalt sau pentru a lua pe cineva în cârcă. [Pr.: pi-uă.Pl. și: piue.Var. (înv. și reg.): pívă s. f.] – Lat. *pilla.

pi sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 210/23 / V: (îrg) piă, pio, pi (Pl și: pive, pivi) / Pl: (reg) piie, pii, ~, piui / E: ml *pilla] 1 Vas de lemn, de metal sau de piatră, de diverse forme și mărimi, cu fundul și cu pereții groși, în care se pisează sau se bat, cu ajutorul pilugului, diverse materiale solide. 2 (Îe) A bate (sau a pisa) apa în ~ (să se aleagă unt) A vorbi mult și fără rost plictisind pe cei din jur. 3 (Buc; Trs) Solniță de lemn. 4 (Mun; Olt; Ban) Troacă pentru porci. 5 (Reg; fig) Măsea de minte. 6 Parte componentă a unui șteamp, formată dintr-o cutie metalică în care sunt montate nicovalele pe care cad berbecii șteampului, zdrobind minereul. 7 (Pgn) Șteamp. 8 Instalație rudimentară pentru zdrobirea semințelor plantelor oleaginoase Si: teasc. 9 Instalație pentru fabricarea rachiului Si: povarnă, teasc, velniță. 10 (Reg) Parte de jos, uneori scobită, a teascului, prin care se scurge vinul. 11 Instalație folosită pentru împâslirea țesăturilor de lână prin batere cu ciocanul, îndesare, presare și izolare într-un mediu umed și cald, pentrua le face mai compacte Si: (reg) dârstă, ștează, (înv) menghină. 12 (Pop; prc) Covată de la piuă (11). 13 (Reg) Parte componentă a unor obiecte de forma unei scobituri, sau găuri, ori fixată într-o scobitură sau într-o gaură, având rolul de a o susține, de a o fixa, de a-i regla mișcările etc. 14 (Reg) Broască în care se fixează vârful sfredelului. 15 (Reg) Gaură rotundă situată sub fusul crângului de la moară Si: (reg) perșeie, broască, tigaie. 16 (Reg) Căpiță la moară. 17 (Reg) Crestătură făcută în piciorul de sus al prispei, pentru fixarea stâlpilor de susținere. 18 (Reg) Scobitură într-un bloc de piatră, într-un stâlp etc. 19 (Îrg) Tun primitiv Si: (reg) mojar, treasc. 20 (Îrg; pex) Mortier. 21 (Reg; îs) ~ua sobei Coș al sobei. 22 (Olt; îas) Postament zidit al vetrei sau al sobei. 23 (Olt) Piedică pentru roata carului sau a căruței. 24 (Pop; îe) A se pune (în) ~ (sau a piua) A se apleca ghemuindu-se pentru ca cineva să se poată înălța pe spinarea lui. 25 (Pop; îae) A sprijini pe cineva într-o acțiune.

PÍUĂ, pive, s. f. 1. Instalație sau mașină folosită pentru împâslirea țesăturilor de lână prin frecarea și presarea lor între doi cilindri rotitori și prin lovirea lor cu ciocane de lemn într-un mediu cald și umed. 2. Vas de lemn, de metal sau de piatră de diverse forme și mărimi, cu pereții și cu fundul gros, în care se pisează diverse substanțe sau corpuri solide. 3. Parte a șteampului în care se zdrobește un minereu. 4. Scobitură în piesa unei instalații, care servește la fixarea sau la rotirea altei piese din instalația respectivă. 5. (Înv. și reg.) Mortier. 6. (Pop.; în expr.) A se pune piua (sau în piuă) = a se ghemui pentru a servi ca treaptă cuiva care vrea să ajungă la un loc înalt sau pentru a lua pe cineva în cârcă. [Pr.: pi-uă.Pl. și: piue.Var. (înv. și reg.): pívă s. f.] – Lat. *pilla.

PÍUĂ, pive și piue, s. f. 1. Instalație folosită în industria textilă pentru împîslirea într-un mediu cald și umed a fibrelor țesăturilor de lînă prin frecarea și presarea lor între doi cilindri rotitori și lovirea lor cu ciocane de lemn, pentru a le face mai compacte și mai moi; dîrstă. Ce mi-i da mie ca să fac pînă mîne dimineață ca apa din rîul de dinaintea casei să curgă îndărăpt și morile și piuele de pe dînsul să îmbie cu roțile îndărăpt? SBIERA, P. 192. Țuțuienii, veniți din Ardeal... sînt vestiți pentru teascurile de făcut oloi, și condrenii cu morile de pe Nemțișor și piuele de făcut sumane. CREANGĂ, A. 72. 2. Vas de lemn, de metal sau de piatră, cu pereții și fundul gros, în care se mărunțesc sau se pisează diverse substanțe solide prin lovire cu pisălogul. Piua-i în căsoaia de alăture, fusele în oboroc sub pat, iar furca după horn. Cînd te-i sătura de strujit pene, vei pisa mălai. CREANGĂ, O. A. 132. Aci, în Celei, am găsit... multe vase de pămînt, o piuă de piatră, obiecte de fier, cărămizi cu diferite amprente. BOLLIAC, O. 273. În piuă te-oi pisa, în moară te-oi măcina, în vînt te-oi arunca. TEODORESCU, P. P. 365. ◊ Expr. A bate apa în piuă v. apă. A se pune piuă = a se apleca, a se ghemui pentru a servi ca treaptă cuiva care vrea să ajungă la un loc înalt sau pentru a-l lua în cîrcă. Ștefan cel Mare... fusese așa de pitic că aprodul Purice se pusese piuă ca el... să încalece calul. DELAVRANCEA, H. TUD. 34. Credinciosul lui puindu-se piuă, Făt-Frumos se urcă pe dînsul, de-aci pe coama zidului și sări în grădină. ISPIRESCU L. 75. Baba s-a pus piuă și strigă lui Prichindel: – Haide hopa! – Țin-te bine baboi Și țup odată! în cîrca babei. CARAGIALE, O. III 57. ♦ Parte a șteampului în care se zdrobește un minereu. 3. Scobitură, gaură într-un obiect sau într-o piesă a unei instalații, servind la fixarea sau rotirea altei piese (fixe sau mobile) din instalația respectivă: a) scobitură în care se reazemă și se învîrtește fusul cu pietrele morii;gaură săpată în piatră pentru fixarea unui stîlp. (În forma pivă) Mai adesea acest loc e o cruce de piatră, strîmbată din piva ei, sau un puț cu furcă, adică o groapă adîncă de unde se scoate apă cu burduful. ODOBESCU, S. III 16. 4. Tun primitiv, făcut la început dintr-un trunchi de lemn scobit, iar mai tîrziu din metal, care se încărca pe la gura țevii; treasc. Capetele urdiei au înaintat singure la pieirea lor, cătră larma înșelătoare de război; s-au adaos și carăle cu pive care s-au înglodat în mlaștină și s-au pus apoi de-a curmezișul. SADOVEANU, F. J. 763. [În secolul al XVI-lea în Moldova] mortierele se numeau pive și abuzurile cumbarale. BĂLCESCU, O. I 126. – Variantă: pívă s. f.

PÍUĂ píve f. 1) Vas (de lemn, de metal, de piatră etc.), de diverse forme, în care se pisează diferite produse alimentare sau materiale solide. ◊ A bate apa în ~ (să se aleagă untul) a) a flecări; b) a munci fără nici un folos. 2) Mașină sau instalație pentru împâslirea țesuturilor de lână. 3) înv. Tun primitiv care se încarcă pe la gura țevii. [G.-D. pivei; Sil. -uă] /<lat. pilla

piuă f. 1. vas ce servă la pisat: a se pune piuă, a se așeza unul sub altul: apoi credinciosul puindu’se piua, Făt-frumos se urcă pe dânsul ISP.; a bate apa în piuă, a se osteni zadarnic; 2. mașină de bătut postavul; 3. fabrică de postav gros. [Lat. *PILLA].

píŭă f., pl. pive (lat. *pilla, din pilula, dim. d. pila, piŭă, din [*pinsla, d. pínsere, a pisa], de unde s’a făcut piă [Cant.] și pio [Biblia 1688], apoĭ piŭă [după ziŭă, steaŭă]. În forma rară pivă și’n pl. pive, v s’a desvoltat ca și’n mădúvă, din *mădúŭă. Forma pmt. *pilă [ca oală] se vede’n împilez. V. pisez). Vas gros de lemn orĭ de metal în care se pisează cu pisălogu (V. piuliță, havan, găvan, mojar). Mortier, săcăluș, tun scurt și gros (Vechĭ). Mașină de bătut (de îndesat) postav grosolan (numită și dîrstă și ștează). Fabrică de asemenea postav. Gaură făcută într’un butuc orĭ într’o peatră ca să înțepeneștĭ în ĭa o cruice ș. a. A te pune piŭă, a te ghemui așa în cît altu să poată pune picĭoru pe tine ca să sară dincolo. A te pune piŭă p. cineva, a te expune să suferĭ în locu luĭ. A bate apa’n piŭă, a munci fără folos. – În Ml. pl. și piĭ (rev. I. Crg. 7, 264), la Hațeg și pie (Gr. S. 1937, 144 și 177).

PÍVĂ s. f. v. piuă.

mortier sn [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 73/43 / V: ~tar sm, ~tariu (Pl: ~tarie), (înv) ~iar, ~ă sf ~tiri ssp / P: ~ti-er / Pl: ~e / E: fr mortier] Piesă de artilerie de calibru relativ mare, cu țeava scurtă și cu traiectoria de curbură mare folosită în trecut pentru a trage din spatele unor obstacole.

Piua-Petrii f. sat în județul Ialomița cu un mic port pe Dunăre: 1690 loc.

pivă f. 1. piuă: și spre negoț o grămadă pive de cireșe având PANN; 2. piuă de călcat: pivă de bronz, marmură sau piatră; 3. od. tun mic: mortierele se numiau pive BĂLC. [Identic cu piuă].

*mortiér n., pl. e (fr. mortier, d. lat. mortarium, piŭă, covată, tencuĭală; it. mortaro, mortaio. V. mojar). Tun scurt și gros, de mare calibru, pus pe un afet fără roate care servește la aruncat boambe și granate, numit odinioară piŭă, V. săcăluș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

píuă (pi-uă) s. f., g.-d. art. pívei; pl. píve

píuă s. f. (sil. -uă), g.-d. art. pívei; pl. píve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÍUĂ s. 1. (reg.) dârstă, (Transilv.) dubă, (Transilv. și Bucov.) ștează, (Transilv. și Maram.) vâltoare, (înv.) menghină. (~ pentru împâslirea dimiei.) 2. (MIL.) (reg.) mojar, treasc. (Tunul primitiv numit ~.)

PÍUĂ s. v. adăpătoare, jgheab, mortier, troacă, uluc.

PI s. 1. (TEXT.) (reg.) dîrstă, (Transilv.) dubă, (Transilv. și Bucov.) ștează, (Transilv. și Maram.) vîltoare, (înv.) menghină. (~ pentru împîslirea dimiei.) 2. (MIL.) (reg.) mojar, treasc. (Tunul primitiv numit ~.)

pi s. v. ADĂPĂTOARE. JGHEAB. MORTIER. TROACĂ. ULUC.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

píuă (píue), s. f.1. Vas de pisat. – 2. Dîrstă. – 3. (Înv.) Tun primitiv. – 4. Parte a șteampului, scobitură în instalații, broască, piuliță. – Var. pivă. Lat. pilla în loc de pila (Pușcariu 1327; Candrea-Dens., 1387; REW 6496). Forma cu ll apare la Du Cange; var., ca în măduvă. Pl. piue, piuă nu se folosește în prezent. – Der. piuar, s. m. (dîrstar); piuliță, s. f. (vas de pisat; piesă cu filet).

piuă Toate dicționarele noastre (inclusiv DLRM) îl explică prin lat. *pilla, socotit în general ca sincopat din pilula. Numai Ciorănescu scrie cuvîntul fără asterisc, pentru că e atestat în Du Cange. Evident însă că prezența în latinitatea evului mediu nu are cum să ne ajute pe noi. Am arătat în Les consonnes géminées en latin Paris, 1929, p. 196, că pilla e atestat în antichitate, iar la p. 51, că această forma nu provine din pilula, ci este o variantă expresivă a lui pila.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

piuă, piue și pive s. f. Scobitură în piesa unei instalații sau într-un bloc de piatră, care servește la fixarea sau rotirea altei piese. ◊ Piuă de cruce = bloc de piatră care se îngroapă parțial în pământ și care este prevăzut cu un locaș pentru fixarea unei cruci al cărei suport este piedestal. [Var.: pívă s. f.] – Din lat. pilla.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a bate apa în piuă expr. a vorbi mult și prost.

Intrare: piuă
  • silabație: -uă
substantiv feminin (F2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pi
  • pi
  • piua
  • piva
plural
  • pive
  • piue
  • pivele
  • piuele
genitiv-dativ singular
  • pive
  • piue
  • pivei
  • piuei
plural
  • pive
  • piue
  • pivelor
  • piuelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pi
  • piva
plural
  • pive
  • pivele
genitiv-dativ singular
  • pive
  • pivei
plural
  • pive
  • pivelor
vocativ singular
plural
pia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
piuă2 (pl. ~) substantiv feminin
  • silabație: -uă
substantiv feminin (F2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pi
  • pi
  • piua
  • piva
plural
  • pive
  • piue
  • pivele
  • piuele
genitiv-dativ singular
  • pive
  • piue
  • pivei
  • piuei
plural
  • pive
  • piue
  • pivelor
  • piuelor
vocativ singular
plural